Ce legătură există între benzină şi petrol?

Din câte se observă aproape niciuna. La un moment dat site-ul TimesNewRoman scria că dacă petrolul ar fi gratis, benzina în România s-ar ieftini cu aproape un leu! Cred că a fost optimist - precum Murphy - fiindcă cea mai mare parte din preţul benzinei/motorinei e dată de taxare, pe care statul o utilizează ca să plătească salarii celor din administraţia locală, cărora le majorează lefurile cu ceea ce s-a numit Wage-led Growth, spre disperarea angajaţilor din sectorul privat ce ar fi vrut să lucreze şi ei la primărie, nu să aibă venituri în concordanţă cu sporurile de productivitate. Autoritate locală, care şi-a dublat personalul atunci când comuna s-a declarat oraş, deşi locuitorii ei nu s-au transformat în cetăţeni, care îşi fac servicii unii altora în cadrul diviziunii muncii, ci au rămas tot la autoconsum. Ei se hrănesc cu găinile, raţele şi gâştele crescute în propria gospodărie, ce au devenit păsări urbane.

Dar între benzină şi petrol există o legătură nesemnificativă şi pentru că din accize se dau pensii ce se măresc în preajma alegerilor, în ciuda limitei de 3% din PIB impuse pentru deficitul bugetar în cadrul Uniunii Europene. Îşi mai aminteşte cineva de Tratatul de la Maastricht? Uniunea/zona euro încearcă acum să absoarbă surplusul de bani în circulaţie pus pe piaţă, ceea ce s-a numit relaxare cantitativă, cu ajutorul preţurilor. De aceea nici pe plan regional nu prea există vreo legătură între benzină şi petrol, mai ales când pieţele sunt cartelizate, hiperreglementate şi UE se uită foarte urât la statele care încearcă să umble la accize, deşi acestea sunt, evident, nişte impuneri pur politice, ce nu stabilesc o legătură directă sursă - bun public, ca la taxa pe drum, de exemplu.

Dacă problema se pune aşa poate că ne-am integrat în zona greşită şi ar trebui să devenim a 51-a entitate a Statelor Unite sau măcar un stat asociat, precum Puerto Rico. În SUA în cazul în care barilul de țiței ar ajunge să coste 0 dolari, prețul benzinei s-ar apropia și el de acest nivel, fiindcă fiscalitatea este echilibrată și nu e nevoie să se apeleze la lanțurile cu colectare mai bună decât ale Fiscului ca să se încaseze taxe, așa cum se întâmplă în Europa.

Pe UE, nu eficienţa o interesează însă, ci să încaseze o anumită sumă de bani, indiferent de unde vin. Nu e preocupată dacă erodează productivitatea celui taxat şi-i impozitează sărăcia. Asta arată că Uniunea Europeană, în general, şi România, în particular, sunt interesate doar de acoperirea economică a riscurilor politice, chiar dacă economia funcţionează defectuos.

Cu alte cuvinte, legislaţia şi taxarea au drept scop numai tăinuirea greşelilor politicienilor. Şi din acest motiv se ajunge la absurdităţi. Cum ar fi ca nişte antreprenori să se transforme în agenţi fiscali. Iar în măsura în care cea mai mare parte din preţul unor produse cu pondere importantă în consum se face venit la stat, managerii ajung să satisfacă mai degrabă interesele politice, decât pe cele ale propriilor acţionari.