Goethe ajunge în grădina botanică din Palermo la concluzia că răspunsurile se găsesc în lumea plantelor. Aici i-a venit ideea de a redefini conceptul de metamorfoză: "Mi s-a revelat faptul că în acel organ al plantei pe care de obicei îl numim frunză zace adevăratul Proteus, care poate să se ascundă și să se reveleze în toate formele. Înainte și înapoi, planta este mereu numai frunză, atât de indisolubil unită cu viitorul germene, încât nici nu avem voie să le gândim separat."

Iar după ce în 1790 redactează Versuch, die Metamorphosen der Pflanzen zu erklären (Metamorfoza plantelor), în 1810, în Zur Farbenlehre (Teoria culorilor), Goethe ia o poziție contrară concepției lui Isaac Newton și încearcă să demonstreze unitatea dintre spirit și materie în fenomenele naturale.

La rândul său mecanicistul Newton ține cont în concepția sa de legea gravitației. Iar Roger Babson, cel care a înființat Gravity Research Foundation, integrează a treia lege a lui Newton în economie, creează Babsonchart of Economic Indicators, care-l ajută să prevadă prăbușirea bursieră din 1929.

Și totuși, cel care reușește să explice ceea ce încearcă Goethe calitativ și Newton cantitativ e un alt matematician: Benoît Mandelbrot.

Ați auzit de fractali? Ia uitați-vă la copaci. Ce vedeți? Niște structuri asimetrice, dar repetitive? Fractal este - potrivit definiției - “o figură geometrică fragmentată sau frântă, care poate fi divizată în părți, astfel încât fiecare dintre acestea să fie (cel puțin) o copie miniaturală a întregului”. Termenul, introdus în 1975 de Benoît Mandelbrot provine din latinescul fractus, care înseamnă “fracturat” sau “spart”

Dar dacă am vorbit de copaci pentru a arăta ceea ce reprezintă fractalii, nu trebuie să ne mărginim la acest exemplu. Majoritatea formelor de viață din regnul vegetal se bazează pe fractali. Iar acestea sunt mult mai robuste decât orice structură creată de om. Poate că acest mediu pare slab, îi cad frunzele, însă ele reapar primăvara. Asta dovedește perenitatea regnului vegetal. Și având în vedere robustețea lui nu putem să nu luăm în discuție faptul că, la organismele cu structură mai complexă, stabilitatea ar trebui să rezide din principiile pe seama cărora funcționează și să se aplice tuturor aspectelor vieții.

Așadar, în acest fel organismele vor fi stabile și viața lor armonioasă, fiindcă diferitele componente ale vieții vor interacționa și va exista sinergie. Dacă însă componentele se vor baza pe sisteme și principii diferite, ba chiar eronate, va fi imposibil ca respectiva societate să vădească robustețe, precum regnul vegetal

Omul s-a cățărat în fruntea lanțului trofic și se uită acum de sus la celelalte specii. Dar dacă face totuși o analiză istorică va putea să observe că nu există tip de organizare socială care să depășească durata de viață a speciilor vegetale. Așa cum sunt ele organizate, prin fractali.

Însă alături de enunțarea și urmarea unor principii, precum cele din Codul lui Hammurabi, mai e ceva la fel de important pentru supraviețuire: adaptabilitatea. Fiindcă dacă ne aflăm într-o secvență creată artificial e necesară modificarea rapidă a principiilor pentru a se asigura robustețea. Cu alte cuvinte, cu ajutorul principiilor se ajunge la echilibru, dar care, atenție!, se află în continuă mișcare, de aceea am discutat și de adaptabilitate.

Nassim Nicholas Taleb îi dedică lui Mandelbrot cea mai importantă carte a sa Lebăda Neagră.

Aleatoriul nu este o teorie și nici un concept, ci capacitatea lumii de a crea evenimente și situații imprevizibile, sugerează Taleb în prima sa carte: Păcălit de hazard - rolul ascuns al norocului în viață și economie. Explică de ce se numește aleatoriul mandelbrotian sau fractalic. Pentru că problematica a fost studiată anterior de Pareto, Yule sau Zipf, însă Mandelbrot a făcut conexiunile, legătura între aleatoriu și geometrie și a tras concluzia naturală. Cu precizarea că Charles Darwin - cel care e “creditat” cu ideea că supraviețuiește cel mai adaptat - scrie în introducerea la Originea speciilor că faptele pe care le prezintă nu sunt neapărat originale, ci consecințele i s-au părut  “interesante”.

Taleb atrage atenția că triunghiurile, pătratele și cercurile par mai prezente în mintea arhitecților, contructorilor, profesorilor decât în natură. Munții nu sunt triunghiuri sau piramide, copacii - cercuri. Mama Natură nu a fost la orele de geometrie. Geometria naturii nu este cea a lui Euclid. Această orbire (fizică) este identică cu eroarea că aleatoriul ar fi reprezentat de cazinouri. Natura nu merge pe mâna simetriei, nici a poeziei cu rimă, ci preferă versul alb!  

Pentru a trage o concluzie, observăm că în regnul vegetal robustețea este mai mare decât în cel animal și se bazează pe două legități pe care le cunoaștem sub numele de teoria fractalilor a lui Benoît Mandelbrot și șirul numerelor lui Fibonacci.

Nu înseamnă neapărat că aceste legități nu pot fi întâlnite și în mediul animal, iar cel mai bun exemplu este melcul, a cărui existență e similară cu a speciilor vegetale. Albinele, ca entități, se dezvoltă altfel, dar, la nivel de grup, în cadrul stupului, se apropie de structurarea din regnul vegetal.

Ceea ce trebuie să înțelegem din cele două exemple este că sinergia trebuie să existe la nivelul grupului, însă, e la fel de important să plece de la individ. Pentru că dacă nu e generată educațional, la nivel individual, grupul are o problemă.

Fibonacci, prin șirul său, a sesizat că dezvoltarea are o formă spiralată, precum cochilia melcului, iar fractalii arată că spirala se perpetuează ca o structură robustă. Pentru că, din câte se vede, regnul vegetal, deși are o evoluție înceată, e extrem de stabil. Spre deosebire de speciile animale, care sunt caracterizate prin dinamism, optimizarea anumitor parametri, însă în dauna unor măsuri de siguranță ce ar putea să împiedice extincția. De unde rezultă că ceea ce ar trebui să observăm - și au reușit să releve Fibonacci și Mandelbrot - sunt legitățile pe seama cărora să câștigăm stabilitate inspirându-ne de la natură.

Putem merge mai departe cu discuția spre scrierile vechi, la nivelul cărora remarcăm Vechiul Testament. Acesta e o colecție de texte fără autori cunoscuți, prin comparație cu Noul Testament, ce reprezintă o alegere clară de scrieri a unei instituții ce a acaparat din punct de vedere politic credința.

Textele din Noul Testament au fost selectate în urma unui proces de hazard moral, pe când cele din Vechiul Testament au fost reproduse in integrum - reiterăm - fără a menționa numele autorilor, precum evangheliile din Noul Testament. Această situație, care a survenit la momentul apariției Bisericii ca instituție, denotă faptul că aceasta a început imediat să-și exercite prerogativele. Și având în vedere că, în evoluția ființei umane, credința ocupă un loc important și în afara ei omul își găsește foarte greu o cale de a evolua, încercarea de acaparare a unui element atât de important de către o instituție constituie o cale de a direcționa evoluția societății într-un mod netransparent, dogmatic, urmărind anumite interese. Dar poate că din acest motiv, lui Goethe, de pildă, nu prea i-a plăcut educația religioasă primită, fiind considerată de el ca având “moralitate uscată: la un discurs înțelept nu s-au gândit și doctrina nu era pentru inimă, pentru suflet”, ceea ce l-a făcut să manifeste ostilitate față de Biserică, fapt văzut inclusiv în disertația juridică susținută în vara anului 1771. În schimb, l-a fascinat și i-a antrenat imaginația Vechiul Testament, cu întâmplările patriarhilor Avraam, Isaac sau Iacob. 

Dar, regnul vegetal se observă că se descurcă foarte bine fără o instituție care să pună stăpânire pe religie. Nu se știe de ce forma de viață care se plasează în fruntea lanțului are nevoie de instituționalizarea credinței - un element definitoriu pentru evoluția sa - mai ales în condițiile existenței educației?!

Fibonacci și Mandelbrot sugerează că mediul vegetal are conștiință de sine. Fără a fi instituționalizată! Iar noi, deși ne-am cățărat “la vârf”, avem mari șanse să dispărem ca specie. Chiar dacă în momentul de față părem inexpugnabili, arheologii nu pridididesc să descopere fosilele unor animale care nu se știe din ce cauză n-au supraviețuit.

Ceea ce vedem acum în regnul vegetal are o durată mai mare de viață decât au speciile animale. Plantele trăiesc mult, precum Set, Enos, Cainan. Maleleil, Iared, Enoh, Matusalem, Laneh sau Noe din Vechiul Testament. Evoluția noastră din prezent pare a fi logaritmică, ca urmare a percepției asupra vieții, ceea ce poate avea ca și consecință o cădere exponențială.

• Pe termen lung economiile dopate revin la starea de nemișcare dinaintea...

  < Prev
• De ce e neproductiv să te superi pe creditori ca văcarul pe sat

  Next >