Foarte multa lume isi inchipuie ca majorarea ratei somajului este automat o veste proasta pentru evolutia actiunilor listate pe pietele de capital.

In consecinta, atunci cand autoritatile publica statistici care arata inrautatirea somajului, tendinta devenita aproape reflex a multor investitori este sa se astepte la o scadere a cotatiilor bursiere si, in consecinta, sa-si vanda din detineri, eventual in pierdere.

Este doar unul dintre miturile demontate in volumul "Minighid de mituri ale pietei. Cum sa obtii profit evitand sa faci greselile investitionale pe care le face toata lumea", aparut la Editura Publica, cu sprijinul Erste Asset Management.

Autorul cartii este Kenneth L. Fisher, fondator, presedinte si CEO al companiei de administrare de active Fisher Investments si autor al rubricii editoriale "Portfolio Strategy" din revista Forbes.

Potrivit lui Fisher, credinta ca pietele de capital se resimt negativ in momente de crestere a somajului este un mit contrazis de realitate si de cifre.

"Somajul este, probabil, un indicator intarziat, izolat, care nu indica o anumita directie a pietei sau a economiei viitoare. Si, uimitor, recesiunile incep atunci cand somajul se afla la cel mai de jos punct al ciclului economic, nu invers. De-a lungul istoriei, somajul nu a scazut niciodata inainte de finalul unei recesiuni. Exact opusul – deseori creste dupa recesiune si apoi ramane la un nivel ridicat pentru multe luni sau chiar ani. Ar fi ciudat si contrar datelor economice fundamentale si istoriei recente daca somajul ar scadea inainte de sfarsitul unei recesiuni. Cu toate acestea, politicienii si expertii vorbesc ca si cand ar trebui sa fie asa!", scrie Fisher.

Un alt mit deconstruit de catre Fisher este acela ca, in mod necesar, obligatiunile sunt mai sigure ca instrumente investitionale decat actiunile. Asta pentru ca, desi ofera randamente semnificativ mai mici, prezinta mai putina volatilitate si, deci, evolueaza mai previzibil.

Fisher arata ca acest mit s-a inradacinat in mintea celor mai multi dintre investitori din cauza faptului ca acestia isi iau ca orizont perioade de timp scurte si medii. Astfel, pe perioade de pana la 10 ani inclusiv, afirmatia este adevarata: un portofoliu investitional compus 100% din actiuni a prezentat atat randamente, cat si volatilitati mai mari decat unul format integral din obligatiuni.

Pe masura, insa, ce lungim perioada de timp analizata, constatam ca diferentele de randament se mentin, insa cele de volatilitate se ingusteaza. Astfel, pe o perioada de 20 de ani, portofoliul de actiuni prezinta randamente mai bune, insa o volatilitate aproape similara cu cea a portofoliului de obligatiuni.

"Pe perioade istorice de 30 de ani, deviatia standard medie pentru alocarea 100% actiuni a fost mai mica decat pentru 100% venit fix. Actiunile au avut doar jumatate din volatilitate, dar randamente mult mai bune!", demonstreaza autorul.

Concluzia? "Sunt nenumarate mituri la care investitorii se dau batuti – nu le pot acoperi pe toate aici. Dar daca te obisnuiesti cu frumusetea si puterea care rezida in a pune intrebari, cu timpul ar trebui sa fii mai rar pacalit de mituri nocive si poti ajunge sa te descurci mai bine la rezultatele pe termen scurt". Asta pentru ca "a-ti pune intrebari e dificil" si "majoritatea oamenilor prefera calea simpla de a nu-si pune intrebari".  

• Care-i diferenta intre deficit si excedent bugetar?

  < Prev
• Galbenii bat argintii, dar cad, la randul lor, prada banilor de hartie

  Next >