Banca Centrala Europeana (BCE) implementeaza dobanzi negative la depozitele pe care bancile comerciale din zona euro le constituie la banca centrala.

Initial, ele au fost fixate la -0,1%, concomitent cu reducerea dobanzii-cheie de la 0,25% la 0,15%. Ulterior, in septembrie, s-au redus la -0,2%, iar dobanda de politica monetara a fost coborata la 0,05%.

Dar si Banca Nationala a Romaniei a decis sa micsoreze dobanda de politica monetara de la 2,75% la 2,5%, ceea ce i-a determinat pe analisti sa afirme ca BNR incearca sa incurajeze mai degraba consumul, decat economisirea.

Eu stiu ca banca centrala a Romaniei are ca unic obiectiv stabilitatea preturilor, motiv pentru care ancoreaza anticipatiile publicului.

Si, atentie!, ea nu are cum sa tina loc de guvern. De pilda, daca masurile guvernamentale, cum ar fi majorarea accizelor sau taxa pe stalp „racesc” secventa economica, ori daca pretul petrolului se injumatateste in cateva luni si nu sunt utilizate produse de hedging, o banca centrala nu poate avea solutii la „provocari” atat de mari.

Asadar BNR vegheaza asupra stabilitatii preturilor, si cam atat. Daca intr-o anumita perioada obiectivul pe care-l urmareste necesita un anumit nivel de dobanda, ce se materializeaza in majorarea economisirii, asta-i doar o consecinta.

Cu alte cuvinte, banca centrala nu tinteste consumul sau economisirea. E adevarat ca exista o institutie ce se preocupa de cresterea economica, care in Romania e legata preponderent de consumul intern, si aceasta nu este asa cum v-ati fi asteptat Institutul National de Statistica, ci Guvernul Romaniei.

Daca reprezentantii acestuia vin si spun ca ar trebui incurajat mai degraba consumul decat economisirea, aceasta declaratie face parte din registrul firesc.

De altfel, in trecut, chiar premierul Emil Boc in persoana s-a apucat sa spuna ca oamenii, in loc „sa dea drumul si la partea de consum”, prefera „sa duca mai multi bani la banca si sa economiseasca, ceea ce este foarte rau si ineficient pentru o economie”.

Ca sa conchidem, analistii bat de mult toba ca BNR trebuia sa fie agresiva in scaderea dobanzilor, fiindca ieftinirea creditului e esentiala pentru stimularea economiei. Chiar daca pe vremuri, revista „Saptamana Financiara” s-a gandit sa-i intrebe la ce nivel al dobanzii de politica monetara considera ca se va relua creditarea. Si ei au raspuns cvasiunanim: Nu credem ca putem vorbi de un anumit nivel al dobanzii-cheie la care se va relua creditarea.

Respectivii analisti apreciaza ca dobanzile in scadere - chiar real-negative! - sunt solutia de relansare a economiei pentru ca asa au invatat ei de la Keynes. Desi e limpede ca politica monetara, singura, fara mediu economic, nu poate face economia sa porneasca. Ceea ce inseamna ca la cat de precar era mediul din cauza majorarii taxelor, guvernul nu mai trebuia sa mareasca accizele anul trecut si sa introduca un impozit pe proprietatea companiilor – taxa pe stalp.

Daca nu credeti ce spun, fostul presedinte al bancii centrale a Poloniei, Leszek Balcerowicz, care a conferentiat si la Bucuresti, a luat mereu atitudine impotriva lozincii creditelor ieftine spunand ca „reprezinta o incercare de a pune mana pe banii altora, caci aceia ce platesc pentru creditele ieftine sunt cei ce economisesc”. Iar un alt polonez, Donald Tusk, actualul presedinte al Consiliului European, apreciaza ca „economisirea este calea normala, nu traiul pe credit”.

Si fireste ca disputa cu Keynes, si implicit cu aceia ce discuta de incurajarea mai degraba a consumului, decat a economisirii o transeaza laureatul Nobel pentru economie Friedrich August von Hayek: „Testul pe care il are de trecut cineva pentru a se numi bun economist consta in intelegerea faptului ca cresterea economica sau nivelul angajarii fortei de munca nu sunt determinate de cresterea consumului ci, din contra, de volumul economisirii”. Nu consumul decide nivelul productiei, ci retinerea de la consum - adica economisirea. Nu consumul determina productia, ci productia determina consumul. Productia se face cu resurse, iar dincolo de stadiul omului primitiv care prinde pesti cu mana productia necesita bunuri de capital, adica presupune existenta economisirii.

Un alt mare economist, Huerta de Soto, ataca teoriile ce incearca sa combata subconsumul, explicand mai clar spusele lui Hayek prin ceea ce numeste el paradoxul economisirii:"Nu cererea din partea consumatorilor asigura generarea de venituri, ci investirea veniturilor care depasesc cheltuielile consumatorilor".

Recapitulam. Cand mediul de business e puternic alterat de povara fiscala, o banca, precum BCE, are „datoria” – potrivit politicienilor si analistilor partizani ai „retetei” lui Keynes – ca pe seama infuzarii pietelor cu lichiditate, sa permita reluarea creditarii si implicit a cresterii economice.

Din pacate insa o banca centrala poate constitui cel mult premisele, principala influenta o au tot politicile guvernului.

Iar acestea din urma, in loc sa lase piata sa-si stabileasca reperele, incearca sa vina cu taxe pe proprietate ca sa ia economisirea de la cei ce o detin de drept si sa o deturneze de la circuitul firesc pe care i-l da piata.

Politicienii declara ca e bine sa fie incurajat consumul, dar se consuma multe bunuri din import si aceiasi oameni politici sugereaza ca nu se poate consuma chiar orice. Asa o fi  numai ca asta e o chestiune pentru care nu pot fi culpabilizati cei care sunt taxati si ale caror resurse sunt directionate unde au interes politicienii.

Ei sunt victimele selectiei adverse si hazardului moral facut de o clientela politica ce a avut acces la elaborarea sistemului legislativ.

• Elvetia renunta la pragul minim pentru franc si-i permite dolarului sa...

  < Prev
• De ce nu se reduc taxele? Doua treimi din gospodariile urbane sunt in...

  Next >