TVA, obsesia comisarilor

In ceea ce priveste situatia din Romania, iata care sunt ingrijorarile noastre: acordul este inca o data iesit din cadru si inca o data nu am reusit o revizuire a acestuia, a declarat Valdis Dombrovskis, vicepresedinte al Comisiei Europene

Pe parcursul actualului acord, la fel ca la cel precedent, s-au inregistrat cateva progrese – Romania se bucura de o buna crestere economica, balanta bugetara s-a inscris pana acum in MTO si s-au implementat cateva reforme structurale, dar, din pacate, in evolutia politicilor fiscal se observa deviatii clare: planul guvernului de a reduce TVA cu 5 puncte procentuale in paralel cu reducerea altor taxe – sustine inaltul oficial european.

Care adauga: Estimam ca bugetul Romaniei va inregistra in 2016 un deficit de 3% din PIB, iar in aceasta perioada complicata estimam ca este ingrijorator sa vedem o crestere rapida a deficitului.

Si conchide: Am impartasit ingrijorarile noastre autoritatilor romane. Acordul expira in luna septembrie, deci inca recomandam autoritatilor romane sa foloseasca timpul ramas pentru adoptarea reformelor necesare.

Din spusele vicepresedintelui CE se intelege ca Romania nu-si permite sa micsoreze taxele, deoarece se majoreaza deficitul bugetar.

Este cam acelasi „model” care li se „recomanda” si grecilor. Sa-si micsoreze consumul pana la nivelul care isi pot permite. Si din nou discutam de tinerea sub control a cererii agregate. Nu cumva sa sufle cineva vreun cuvant de oferta agregata.

Iar acestea fiind zise as vrea sa va intreb ce parere aveti despre Suedia? Stiu ca stiti ca de fiecare data cand cineva incearca sa argumenteze o crestere de taxe pentru a sustine un “stat social” aceasta tara e data ca exemplu.

In cultura populara europeana, statul nordic e vazut ca un loc unde taxele sunt mari si toti o duc bine, cam modelul pe care-l sugereaza CE.

Este normal atunci ca nimeni sa nu-si aduca aminte ca Suedia a luat o decizie contrara tuturor tarilor din UE pentru a iesi din criza economica. A taiat taxele!

Cu alte cuvinte, Suedia a raspuns la recesiune altfel decat Ungaria, Grecia sau Portugalia iar Comisia Europeana a avertizat-o ca „experimentul” sau va sfarsi in lacrimi. Cam cum incearca sa-i atraga acum atentia Romaniei.

Numai ca statul scandinav a inregistrat dupa aceasta decizie cea mai rapida crestere din lumea occidentala. Impozitul pe profit a scazut, impozitele pe munca s-au micsorat si ele, in paralel cu majorarea pragurilor de la care se taxeaza veniturile.

Rezultatul a fost ca Suedia a depasit Statele Unite in topul competitivitatii, iar increderea in consum a urcat la cel mai mare nivel din ultimul deceniu.

Si pe cand in Romaniei se vehicula ideea nastrunica de a-i taxa pe cei bogati, in loc sa le acorde facilitati pentru a investi, hodoronc – tronc Suedia a renuntat la impozitul pe avere. In conditiile in care deputatii romani isi facusera din tara nordica un “cap de pod” in expunerea de motive a propunerii legislative pe care au facut-o de a-i taxa pe cei bogati.

In fine, Suedia a renuntat la impozitul pe avere, a relaxat fiscalitatea incepand cu antreprenorii, iar ministrul suedez al finantelor a remarcat amar: „Ikea nu ar fi existat fara Ingvar Kamprad, si nici Tetra-Pak fara Ruben Rausing. Acestia sunt probabil cei mai importanti antreprenori pe care i-am avut in ultimele decenii si amandoi s-au mutat din Suedia”.

Asadar ce doreste de la noi Comisia Europeana? Sa ne spuna ca nu e bine sa reducem taxele, cum le-a zis si suedezilor. Dar iata ce le-a iesit nordicilor cand au aplicat ceea ce nu era “recomandat”. Ei au renuntat sa mai sustina ca socialismul lor e un panaceu si au lasat, implicit, CE sa devina mai socialista.

Datele statistice arata ca in timp ce Uniunea Europeana – in ansamblu – si-a majorat povara fiscala dincolo de media de 45% din PIB, Suedia si-a micsorat-o. Si in vreme ce „vecinii” din Danemarca - cel mai opresiv fiscal membru al Uniunii – au continut sa o creasca, la fel si Finlanda, care a urcat pe pozitia a doua, in locul Suediei, in „topul” poverii fiscale, administratia de la Stockholm a incercat sa scape de eticheta de stat providential. .

Iar vestitii evazionisti greci, de care vorbeste toata lumea , nu mai au venituri fiscale de 38% din PIB ca in 2006, ci se plaseaza peste medie. In timp ce o alta tara - Marea Britanie – care a avut curajul la indemnul Doamnei de Fier, Margaret Thatcher, sa nu adopte moneda comuna, a plecat cam de pe la nivelul unde sunt elenii acum si a ajuns sa aiba o povara fiscala la fel de scazuta pe cat aveau grecii in trecut. Deci care sunt exemplele bune?!

Sigur ca CE nu recurge la acestea, ci discuta de nesustenabilitatea masurii de a micsora taxele, care, reducand veniturile statului, majoreaza deficitul bugetar si pune in pericol sentimentul investitorilor straini fata de Romania, cu posibile repercusiuni si asupra ratingului suveran.

Bine, dar ce investitori straini s-ar ingrijora din cauza reducerii taxelor? Fara indoiala ca nu cei ce investesc in economia reala, pentru care este de la sine inteles ca masura este incurajatoare. E vorba in primul rand despre cumparatorii de titluri de stat romanesti si despre institutiile financiare internationale care au creditat Romania.

E logic ca acestora nu le convine reducerea veniturilor statului, intrucat afecteaza, cel putin teoretic, capacitatea de rambursare a guvernului de la Bucuresti.

Dar trebuie sa ne dezobisnuim sa mai echivalam "economia" cu "statul". Faptul ca guvernul are mai putini bani inseamna ca i se reduce capacitatea de a interveni in economia reala. Vom avea mai putine investitii publice ilogice din punct de vedere economic, paguboase si generatoare de coruptie.

Pe langa asta insa faptul ca agentilor economici le vor ramane mai multi bani dupa plata taxelor este un lucru bune in sine. Chiar daca acestia vor transfera in profituri relaxarea fiscala, fara sa reduca preturile pentru consumatori. Si reducerea TVA are potentialul de a diminua si evaziunea fiscala.

Iar scaderea evaziunii nu este pozitiva pentru ca majoreaza veniturile statului, ci din cu totul alt motiv. Companiile vor avea mai multi bani legitimi din punct de vedere al legislatiei fiscale.

Acesti bani vor ramane in sistemul bancar romanesc, intarindu-i stabilitatea si capacitatea de creditare.