Prețul criptomonedelor este în creștere exponențială, însă problema pe care am mai semnalat-o, de altfel, rămâne: nu au o ofertă mare și diversificată de bunuri și servicii pe care să o mijlocească. Nu-s ca dolarul și euro cu economii puternice în spate. Fiindcă acesta e rolul banilor, de a intermedia schimbul, nu de a fi emiși discreționar de băncile centrale.

Dar, în fine, n-aș vrea să reiau vechea discuție potrivit căreia respectivele monede nu generează încredere, ci reprezintă doar o reacție la relaxarea cantitativă (quantitative easing – QE). Mai  important este cine sunt interesați de acești bani ce nu apar în bilanțurile contabile, cei care vor să-și albească veniturile negre și aceia care fac evaziune fiscală.

Și oare cine tranzacționează mai multă criptomonedă, cei ce fac comerț ilicit ori ceilalți, pentru că scopul lor nu e comun? Cei ce se feresc de Fisc urmăresc să tezaurizeze, spre deosebire de cea de a doua categorie ce intră și iese imediat din criptomonede pentru a-și “curăța” veniturile.

Iar pentru că suntem în plin scandal “Paradise Papers”, care vine nu mult după un “Panama Papers”, ne putem întreba oare ce-i mai nociv, un paradis fiscal unde merg banii ce ocolesc impozitele utilizând  “portițe” legale ori o criptomonedă, ce face din spălarea de bani și evaziune un sport de masă?

Asta cu precizarea că ar putea fi înțeleasă funcționarea acestor monede dacă nu s-ar declara război corupției, evaziunii fiscale și spălării de bani.

În același timp însă, la acest nivel, la care politicienii vituperează la adresa evazioniștilor, mai au puțin și le cer capetele pe tavă model ISIS, dar nu reacționează la fel în privința spălării de bani, s-ar putea crea impresia că n-ar exista o luptă reală împotriva corupției.

Ajunși la acest punct am putea vedea și cum vor sfârși criptomonedele. În măsura în care vor provoca o bulă, cei care vor achita nota de plată vor fi evazioniștii ce le tezaurizează, nu cei care intră și ies rapid din ele.

Când prețul criptomonedei scade e susținut de aceia ce spală bani, iar când se majorează, intervin evazioniștii speriați, care cumpără pe creștere.

Ar mai fi două remarci de făcut. Prima: după felul în care funcționează criptomonedele, în lipsa băncilor centrale, sunt construite pe un algoritm aritmetic împrumutat de la casele de pariuri, cam așa li se stabilește cotația.

A doua: se observă că atunci când există momente de tranziție - de la monetarism, la o gestionare responsabilă a economiilor - că acestea sunt sesizate cel mai bine de cei care au bani de spălat. Ceea ce ridică serioase semne de întrebare în privința moralității legiuitorilor și a unei eventuale colaborări a acestora cu cei care își albesc veniturile obținute “la negru”. 

• Bursa după Marea Unire. Care erau blue chips-urile interbelice?

  < Prev
• Revoluţia înseamnă un stat mic

  Next >