Ministrul finanțelor agită stindardul aministiei fiscale. Dar aceasta a început deja, de când s-au emis titlurile de stat pentru populație. Oare câți dintre cei care cumpără astfel de certificate încasează venitul minim garantat?

Mă opresc aici, înainte de a mă acuza consiliul pentru combaterea discriminării că am făcut vreo aluzie. Mai bine am observa că statul, fără să-și asume că a administrat prost, și pe acest fond a migrat mult business în economia subterană, fapt vădit de debancarizare - cantitate mare de numerar în afara sistemului bancar -,  sugerează, nici mai mult nici mai puțin, că vrea și el bani din economia necontabilizată, ca să-și finanțeze deficitul de buget.

O asemenea operațiune echivalează cu o amnistie fiscală nelegiferată și o recunoaștere tacită că statul a gestionat prost economia din moment ce capacitează banii pe care i-a alungat din economia la vedere.

La fel de important este însă și că se verifică spusele lui Horațiu Mălăele: ”Se anunță sfârșitul, toată lumea va muri. Cine vrea să trăiască să vină în România, noi suntem cu 50 de ani în urmă”?! Asta se vede clar când ne uităm la niște titluri - cele pentru populație - ce nu pot fi tranzancționate pe piața secundară. Și nu doar asta ne face primitivii Europei, ci și aceea că statul derulează Programul Prima Casă fără să se poată refinanța ipotecile. De fapt nu se poate obține lichiditate în România cu niciun fel de ipotecă sau hârtie comercială, precum biletele la ordin.

Principalele instrumente acceptate la refinanțare la noi sunt titlurile statului, dar cele emise către companii, nu pentru populație. Deși acesta nu-i un motiv de laudă, ci un alt semn de subdezvoltare, în condițiile în care riscul de dobândă nu este rupt de cel de credit și piața de produse derivate e ca și inexistentă.

Iar titlurile de stat pentru populație - că ele constituie subiectul discuției - se achiziționează de la Trezorerie, care e bancă din moment ce deschide conturi și atrage banii populației prin intermediul unor certificate similare cu depozitele bancare. De ce nu are propriile POS-uri pentru ca poliția prin agenții săi, casieria primăriei generale și poșta să fie înzestrate cu ele și pe baza cardului - ce conține mai multe elemente de siguranță decât buletinul - să se verse banii cu identitate clară și să fie administrați pe destinații bine stabilite? Ce se întâmplă, sistemul funcționează tot pe principiul cazanului comun? Cu acest prilej merită reamintite nu doar vorbele lui Mălăele, ci și cele ale lui Ilie Șerbănescu, ce spunea că suntem o țară bananieră, dar care nici măcar nu produce banane.

Și totuși, Trezoreria Statului are POS-uri, nu ale sale, ci ale CEC, prin intermediul cărora persoanele fizice pot plăti impozite. Nu se știe însă de ce populația are permisiunea să achite doar taxe, nu să achiziționeze și titluri de stat cu cardul. Adică, deși se impun plafoane de plăți pentru tranzacțiile comerciale, când vine vorba de stat, umblatul cu sacoșa de bani e posibilă, și cu ea se poate căra oricât ca să se cumpere certificate de trezorerie.

Se vede că statul nu prea înțelege ce-l deranjează la tranzacțiile cu numerar. Nu faptul că încasează firmele cash e problema, ci că acesta le este oferit de populație și e legat de zona informală. Iar eu care credeam că dorește să-i dezvețe pe români să mai umble cu bancnote și monede și să utilizeze doar plasticul bancar?! Știu că volumele sunt mici la titlurile de stat pentru populație ca să fie facilă tranzacționarea pe piața secundară, dar dacă măcar plățile și răscumpărările s-ar face electronic ar rezulta o diminuare a numerarului în circulație. 

• Dacă vrei să stimulezi dezvoltarea piețelor financiare nu le taxezi

  < Prev
• Care sunt secretele din spatele hiperinflaţiei

  Next >