Pensiile necontributive: Jucăm argintăria la păcănele?

România are o mare problemă, e adevărat că nu singură, ci alături de alte ţări UE, pensiile sunt în mare parte un sistem piramidal, inactivii primesc bani de la cei care lucrează acum, nu e dominant sistemul contributivităţii, fiecare economiseşte pentru el din timpul vieţii active pentru perioada când se retrage. Şi din cauza asta apar şi discuţiile privind mărirea vârstei de pensionare la 70 de ani, ceea ce escaladează şomajul în rândul tinerilor.

Da, dar chestiunea e mult mai gravă decât atât. Să vii cu “soluţii” să măreşti pensiile piramidale cu 40% prin sacrificarea puţinului sistem contributiv de la pilonul II sau a rezervei Băncii Naţionale constituie un atac din seria celor care s-au mai văzut prin Europa de la vestele galbene la independenţa Cataloniei. Este un atac instituţional, parte a unui război modern, care nu se mai poartă cu rachete, nici măcar cu explozibil plastic semtex ca în atacurile teroriste, ci cu arme sociale.

Adică, ne confruntăm cu următoarele defecţiuni. Numărul pensionarilor este mai mare decât cel al salariaţiilor. Cei care propun acum desfiinţarea oricărei corelaţii economice între cotizaţie şi pensie au devenit inactivi la mai puţin de 60 de ani. Nu există nicio corelație între productivitate și remunerație şi de aceea , după plata taxelor şi contribuţiilor, salariaţii îşi permit să aloce pentru cheltuieli cam cât pensionarii, cum bine stă unui stat social, aşa cum scrie în Constituţie că suntem. Iar o mărire a pensiilor cu 40% ar face ca respectiva categorie să poată cheltui mai mult decât cei de la care se face redistribuirea, ceea ce reprezintă un atentat la siguranţa economică a României. E la fel ca atunci când cumperi combinate siderurgice şi fabrici de lapte ca să le închizi şi creezi dependenţă de import.

Şi a discuta de rezerva valutară ca sursă pentru pensii e un atentat instituţional la fel de periculos. Dacă România mai are încă rating investiţional e datorită acestei garanţii, pentru că economia cu deficit structural în creştere şi lovită nu doar prin decapitalizare nu poate garanta nimic.

Dar ceea ce trebuie precizat este că discuţiile cu iz social ar fi avut mai puţină penetrare în societate dacă nu ar fi existat pensiile speciale. Pentru că nu putem vorbi de principiul contributivităţii într-un loc şi în altul nu. Ele reprezintă o vulnerabilitate ce e necesar să fie eliminată pentru a nu se ma putea ataca la modul: „Bine, nouă nu ne măriţi pensiile cu 40%, dar voi de ce vă daţi pensii speciale!” General privind lucrurile, dacă mergem cu mult hazard moral şi selecţie adversă pe mâna statului social se creează o slăbiciune care, din câte se vede, e imediat taxată atunci când dai dovadă de labilitate.

Aşadar, soluţia propusă în urmă cu două săptămâni de a mări toate pensiile cu 40% şi a le supraimpozita pe cele speciale pare a fi cheia succesului într-un stat social.