Soluţia: Impozitaţi cu 85% pensiile speciale de peste 7.000 de lei!

Un salariat plătește lunar sub formă de impozite, contribuții și taxe aproape 900 de lei, în vreme ce un pensionar achită 176 de lei. Asta face ca, după plata taxelor, un salariat să poată aloca pentru celelalte cheltuieli sub 1.200 de lei lunar, cam cât un pensionar (1.030).

Fără a mai pune la socoteală că salariații nu beneficiază de gratuitate pe mijloacele de transport în comun așa cum au pensionarii în București şi în alte oraşe mari, ori de călătorii gratis pe calea ferată.

Dar ia gândiţi-vă ce se întâmplă când se majorează pensiile cu 40%? Banii de cheltuială rămaşi unui pensionar după taxare îi depăşesc pe ai celui de la care se face redistribuirea, dacă nu cumva cei alimentaţi de contribuţiile sociale nu se vor apuca să economisească. Acest lucru însă cu precizarea că nu prea ar avea de ce, fiindcă nu-s deloc stimulaţi la dobânzile actuale!

E inutil de spus că la noi nu există nicio corelație între productivitate și remunerație. Altfel nu s-ar fi apucat să scrie părinții Constituției în paragraful 1 alineatul 3 din legea fundamentală că România este un stat social. Cu alte cuvinte, într-o țară în care politicul dictează economicului cu ochii la alegeri, preocupările nu sunt legate de productivitate şi forţa de muncă, ci de forţa de vot. De aceea, după taxare, cheltuielile salariaţilor şi pensionarilor nu doar se egalizează, ci inactivii susţinuţi de sistemul piramidal al pensiilor de stat, ar putea ajunge să consume mai mult decât cei activi, ce plătesc şi care ar trebui să facă regulile.

Şi din cauza asta apar şi discuţiile privind mărirea vârstei de pensionare la 70 de ani, ceea ce escaladează şomajul în rândul tinerilor.

Noroc că există o soluţie, care pare a fi cheia succesului într-un stat social. După cum am mai formulat la jumătatea anului, simultan cu majorarea pensiilor cu 40% ar trebui să aibă loc o impozitare a celor speciale de peste 7.000 de lei cu 85%.