Credeți că obrazul căpitanului Frans Banning Cocq suportă bulionul?

"Rondul de noapte" al lui Rembrandt a fost vandalizat de trei ori. Pe 13 ianuarie 1911 un fost bucătar în Marină a tăiat pânza cu un cuțit de cizmărie pentru a protesta împotriva statutului său de șomer. Pe 14 septembrie 1975, un director de școală disponibilizat, care apoi s-a sinucis, i-a provocat tabloului, cu un cuțit de pâine, tăieturi în zigzag de până la 30 cm, spunând că e trimisul lui Dumnezeu. Pe 6 aprilie 1990 un alt “estet” cu tulburări psihice a aruncat pe căpitanul Frans Banning Cocq și pe locotenentul Willem van Ruytenburch cu acid sulfuric, dar personalul de supraveghere a intervenit rapid și a stropit apă pe locul atacat. Credeți că mai suportă?

Important este însă că între Rembrandt din Leiden și Vermeer din Delft, ambii născuți în orașe universitare, concurența încă se menține. Ultimul episod în care competiția maeștrilor din Epoca de Aur se manifestă e în cheia “pentru sănătatea Planetei” și “Fata cu cercel cu perlă” a luat fața "Rondul…"-ui pentru că așa cum la nivelul lutierilor cremonezi sunt unii care-l contestă de Antonio Stradivari și-l consideră pe Guarneri del Gesù mai mare, tot așa e socotit Jan Vermeer van Delft superior lui Rembrandt Harmenszoon van Rijn.

Mai mult însă, ar trebui văzute avantajele economice ce derivă dincolo de concurență. Știți de ce „un artist bun este un artist mort”? Opera unui artist dispărut este definitivă. Nimic nu se mai poate adăuga la ea. În consecință, nimic nu mai poate afecta raritatea bunurilor deținute de colecționari. Nu degeaba investiția în artă clasică este comparată cu cea în aur. Și afirmația e valabilă atât din punct de vedere cultural, cât și financiar.

Așadar, pentru că nu mai pot face inflație cu opera lor, raritatea le valorizează pictorilor opera. Acum, dacă din puținele lucrări rămase de pe urma lui Vermeer și Rembrandt, care au trecut în neființă în urmă cu mai mult de 300 de ani, acestea mai şi dispar, am putea asista la edificarea unui trend dezinflaționist ce contrastează cu tendința generală europeană și mondială caracterizată printr-o aprindere de amploare a prețurilor.

Da, numai că pentru intensificarea trendului din zona artei și transmiterea influenței sale în întregul organism economic sunt necesare instrumente. Amintindu-ne de cazul orașului asirian Nimrud din nord-estul Irakului, fondat cu 3.300 de ani în urmă pe Tigru, printre instrumentele utilizate s-au numărat flexurile, picamerele și în final buldozerele și explozibilii. Iată ce trebuie făcut!