Romania nu va putea intra in zona euro in 2019, dar  ratarea obiectivului nu tine neaparat de faptul ca in momentul de fata  nu se aplica politici economice adecvate, ci are legatura cu anul 2009, cand finantarea luata din exterior a fost deturnata de la scopul ei firesc.

Cu alte cuvinte, daca imprumuturile de la Uniunea Europeana si Banca Mondiala ar fi urmat traseul normal, de a restructura economia, la trei ani dupa ce le-a contractat Romania putea adopta euro. Cum insa banii au mers in alte directii, pe care le ancheteaza in prezent DNA, aderarea la uniunea monetara a fost compromisa.

Iar pierderea oportunitatii de a patrunde relativ rapid in euroland din cauza ca politicienii au preferat sa intretina coruptia in locul restructurarii, face ca acum sa se prelungeasca orizontul aderarii.

Sigur asta daca dorim sa intram in zona euro cu fruntea sus, pentru ca ar exista si posibilitatea sa procedam precum slovacii, care, dupa 6 luni de bunastare post-aderarare, si-au dat seama ca trebuie sa stranga puternic cureaua, si au aruncat nota de plata in nivelul de trai al populatiei.

Important este insa ca adoptarea euro e posibila, nu in 2019, dar la o data nu foarte indepartata de acel an. Dar pentru ca acest lucru sa se realizeze nu-i suficient sa fie asumat declarativ, ci trebuie urmarite 5 directii:

1. Adoptarea unor planurilor de dezvoltare multianuale, deci, care sa depaseasca ciclul electoral
2.  Implementarea unor politicilor structurale, menite sa identifice directiile prioritare de dezvoltare.
3. Renuntarea la cadrul fiscal volatil, responsabil pentru amplul deficit investitional
4. Ameliorarea infrastructurii, si asta nu doar in zona transporturilor, ci si la nivelul invatamantului si al asistentei medicale, care sa-i permite fortei de munca sa fie flexibila.
5.  Elaborarea unei strategii in domeniul educatiei, care sa pregateasca forta de munca pentru a fi capabila sa lucreze in economia restructurata, si astfel sa se puna capat irosirii de resurse.

Liniile de mai sus i-ar permite Romaniei sa adopte sustenabil moneda unica europeana, fiindca ar avea loc in paralel cu cresterea reala a PIB pe locuitor.

Nicio alta varianta nu ar fi viabila, chiar daca unii economistii recomanda ca o solutie-minune majorarea salariilor in euro.

Din pacate, cand fac afirmatii de acest fel, ei nu tin cont de faptul ca remuneratiile pot creste oricat in termeni nominali, dar in termeni reali tot atat vor ramane.

Altfel spus, degeaba se majoreaza salariile de la 300 la 900 de euro, daca painea si benzina se ajung sa coste 20 de lei. Petrolul poate sa se ieftineasca la 20 de dolari/barilul, dar carburantii tot se vor scumpi daca se va alege sa se mearga pe „reteta” cu marirea salariilor in euro, fara suport structural.

Din acest motiv scriam intr-un articol anterior ca daca am intra, in perioada imediat urmatoare, in ERM 2, si am adopta moneda unica europeana in 2019, in situatia in care indeplinim criteriile de convergenta nominala, dar pe cele de convergenta reala – nu, am constata ca odata integrati in zona euro ne lipseste potentialul de dezvoltare.

Si rezultatul ar fi acelasi ca la slovaci, care se duc acum sa cumpere din Germania marfuri la jumatate de pret, fiindca nu se mai pot atinge de cele din tara lor.

Iar dovada ca aderarea la uniunea monetara afecteaza potentialul de dezvoltare, e data de alta tara membra, Slovenia. Aceasta a intrat in eurozona cu o structura echilibrata a economiei, insa domeniile generatoare de productivitate n-au fost suficient de puternice ca sa-i permita un avantaj comparativ fata de cei care au rol determinant in crearea PIB-ului eurolandului.

Vazand acest lucru chiar si Bulgaria, tara care are consiliu monetar, si deci, de facto, a adoptat euro, ezita sa-si puna o data-tinta pentru intrarea in uniunea monetara. Ce sa mai discutam de Cehia, Ungaria si Polonia, care au realizat pe seama experientei slovene ca vor avea probleme la nivelul potentialului de dezvoltare?!

Ultimele trei state au avantaj comparativ, dar nu fata de nucleul dur al eurolandului, ci fata de statele balcanice: Serbia, Albania, Bulgaria sau Romania. Iata care e problema.

Insa daca tot vorbim de avantaj comparativ poate ca ar fi bine sa-l si definim. Nu-i atat  de complicat pe cat pare la prima vedere. Se reduce la a avea posibilitatea de a vinde celorlalti un bun mai bine facut si la pret mai mic.

Prin urmare, succesul adoptarii euro depinde  de identificarea sectoarelor care le-au scapat greilor din euroland, la nivelul carora se pot realiza marfuri si servicii mai bune decat ale lor.

Asadar atat timp cat Romania nu este in masura sa participe la diviziunea muncii din zona euro, cata vreme nu are capacitatea sa ofere produse complementare, n-are ce sa caute in uniunea monetara.

*elementele grafice din acest articol provin din prezentarea Convergenta nominala versus convergenta reala sustinuta la conferinta Romania’s Path Towards Euro pe data de 20 aprilie 2015

• FMI are dreptate doar pe jumatate: "industria" fiscala e mai mare decat...

  < Prev
• Cardul anti-evaziune e ca aspirina anti-Ebola

  Next >