Executivul a preferat sa finanteze reducerile de taxe in locul investitiilor care ar impulsiona economia, cred analistii financiari citati de un cotidian central.

Acesta continua spunand ca statisticile oficiale arata ca Guvernul a avut la dispozitie tot mai multi bani, atat din veniturile bugetare, cat si din imprumuturi, dar - paradoxal - a redus dramatic investitiile.

Cei chestionati de ziar sustin ca pretul lipsei investitiilor este echivalent cu cresterea riscurilor de dezechilibru in economie.

Publicatia subliniaza ca datele din executia bugetara arata ca Romania a avut dupa patru luni din acest an un plus de 6 miliarde de lei al veniturilor fata de cheltuieli, dar investitiile publice reflectate in cheltuielile de capital au scazut cu peste 30%. Dupa ce in 2014 investitiile scazusera cu aproape 5% fata de 2013.

Eu am insa alta parere. Societatea e atat de slabita dupa cat a fost furata incat doar un mediu economic lipsit de ostilitate o poate face sa functioneze. Din acest motiv ar fi de preferat ca Executivul sa accepte excedent, si nu deficit bugetar.

Adica, statul sa lase deoparte “necesitatea” de a face investitii, fiindca pe parcursul executiei bugetare s-a vazut, mai mereu, ca banii sunt “deturnati” catre alte directii. Cu alte cuvinte, excedentul ar fi garantia ca nu se fura!

Analistii care recomanda investitiile cu resurse publice uita ca tara inca n-a iesit din criza si in aceasta faza e bine ca plasamentele sa aiba rezultate rapide, ce cresc viteza de rotatie a banilor si ancoreaza anticipatiile. Pentru infrastructura ne da UE finantare.

Asadar pe termen lung, in lipsa investitiilor straine, trebuie utilizate fondurile europene. Guvernul  e necesar sa-si protejeze lichiditatea si sa o aloce doar in proiecte cu rezultate rapide, cu "velocity" mare.

Sectoarele care intrunesc, in principal, acest criteriu se gasesc in sfera serviciilor. Dar aici intervine o problema. Serviciile au nevoie de personal calificat si observam cum POSDRU se razbuna fiindca ne-am batut joc de bani europeni pentru educatie.

Calificarea personalului nu s-a imbunatatit pe seama respectivelor fonduri. Iar cand banii pentru educatie se evapora, e necesar sa se creeze intr-un fel germenii pentru a creste productivitatea si a reporni secventa economica, in asa fel incat companiile romanesti, in ansamblu, sa treaca de la pierdere la profit.

Motiv pentru care ii contrazic pe cei ce resping ideea de relaxare fiscala. De regula, acestia isi poticnesc gandirea in niste „necesitati“ pe termen lung. Chiar daca, repet, pentru astfel de proiecte trebuie alocate doar fonduri comunitare. Bugetul nostru are nevoie sa se concentreze pe stimulente pe termen scurt, pe baza canalizarii fortei de munca in servicii. Ceea ce inseamna ca-i necesar sa se rezolveze rapid chestiunea deficitului educational.

Si fiindca tot se vantura insistent ideea ca statul trebuie sa investeasca haideti sa luam un exemplu. La sfarsitul anului trecut, bucurestenii din Cartierul Drumul Taberei trebuia sa mearga cu metroul. Din pacate insa, termenul de finalizare s-a amanat pentru 2016 sau 2017...

Cu alte cuvinte, daca intre 1975 si 1989 s-au construit 60 km de metrou, intr-un ritm de 4,3 km pe an, lucrarea de 6 km inceputa in 2011 ar fi trebuit sa fie gata pe la jumatatea lui 2013. Dar, din pacate, desi aceasta se realizeaza tot cu bani publici si utilaje mai performante dureaza dublu fata de perioada comunista. Cum s-a intamplat, de altfel, si la constructia Pasajului Basarab, in comparatie cu cea a Pasajului Marasesti. Si aici apare o intrebare: Cat costa timpul suplimentar pierdut de oameni in trafic, care, potrivit zicalei, este bani?

Analistilor nu de asta le pasa insa. Ei recomanda sa se faca investitii cu banii luati de la contribuabili, oricat ar dura, si asa au inceput lucrarile la metrou, dar care, atentie!, in 2013, s-au oprit subit. Intr-un oras prost proiectat si defectuos organizat dupa ce li se iau bucurestenilor banii cu taxe si impozite ca sa li se dea metrou, timpul care-i bani, le e mai mult irosit, ca sa devina o certitudine ca saracesc.

Deci, pe langa masinile de gunoi ce ar trebui sa lucreze noaptea si frecventele reparatii de tevi de gaze si apa, circulatia mai e ingradita si de lucrarile de la metrou.

Obiectiv „strategic” care odata inceput s-a soldat cu restrictionarea traficului, spargerea asfaltului si schimbarea obiceiurilor locuitorilor, dar care, brusc, s-a oprit pentru o buna bucata de timp. De unde rezulta ca in prima parte a anului 2013 singurul lucru pe care l-a provocat a fost deranjul.

Oare cum poate un antreprenor sa se apuce de ceva de care nu e pregatit, intr-un oras plasat pe locul patru in topul inghesuielii din UE? Daca autoritatile au demarat un proiect fara sa stie cat costa, si cat dureaza, inseamna ca au facut doar calcule politice. Si atunci, afland de unde provine problema, avem explicatia pentru lipsa de bun-simt cu care au fost tratati cei care si-au pierdut timpul in trafic, fiindca asta e principala insusire a politicienilor.

Iar cu aceasta ocazie apare intrebarea de ce nu se apeleaza la serviciile pietei de capital pentru finantarea infrastructurii? Pentru ca, reamintesc, intr-o oarecare masura, bugetul statului si bursa se ocupa cam de aceleasi lucruri. Cand oamenii sunt in imposibilitatea de a face ceva de unii singuri, pun mana de la mana si construiesc autostrazi, cai ferate si canale de navigatie.

Dar ce mare diferenta e intre banii luati fortat de la contribuabili si cei pentru care managerii raspund in fata actionarilor! In timp ce administratorii le inapoiaza actionarilor banii pe care nu-i pot investi, statul ii cheltuieste pe toti in ultimele luni ale anului, ba mai ia si imprumut, ca sa aiba motiv la scadenta creditelor sa mareasca impozitele sau sa apeleze la inflatie.

Avand in vedere acest lucru e de neinteles de ce statul nu emite bonduri convertibile in actiuni la societatea comerciala Metrorex, in care s-ar transforma regia, destinate finantarii constructiei noilor tronsoane de metrou.

In fine, daca tot nu credeti si nu credeti ceea ce zic va propun sa recurgem la “arbitraj”.

Arbitru propun sa fie arhitectul reformelor din Polonia, Leszek Balcerowicz, care a conferentiat de curand la Bucuresti alaturi de guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Intr-un interviu pe care i l-am luat pentru Saptamana Financiara, in iunie 2008, l-am informat ca in Romania se vehiculeaza asiduu ideea ca trebuie sa recurgem la deficit bugetar pentru a finanta infrastructura. Si l-am intrebat daca mai exista si alte modalitati de finantare.

Stiti ce mi-a raspuns? Ca nevoile de finantare a proiectelor de infrastructura nu justifica in nici un fel politicile fiscale iresponsabile. Sunt multe tari care reusesc sa mentina politici fiscale optime si, in acelasi timp, sa finanteze eficient lucrari de infrastructura.

Deficitele cronice sunt extrem de daunatoare pe termen lung pentru cresterea economica, iar daca aceasta crestere este afectata, atunci si posibilitatea de a investi eficient in infrastructura va fi, indirect, afectata.

Politica deficitelor bugetare inalte si justificarea ei prin nevoile de finantare a proiectelor de infrastructura demonstreaza o lipsa de viziune pe termen lung.

• Romania poate ajuta Grecia sa iasa din criza

  < Prev
• Piata de capital se razbuna pe banci

  Next >