Draghi şi-ar dori să facă QE capitalurile refugiate de pe bursa chineză în locul BCE

O declaraţie a lui Mario Draghi, preşedintele Băncii Centrale Europene, a provocat joia trecută o depreciere a monedei europene de la 1,09 la 1,0778 dolari/euro. Raportul euro/dolar a revenit după puțin timp la nivelul de la care a plecat, dar a ajuns din nou la 1,08, vineri, pe fondul ştirilor pozitive venite dinspre economia americană.

Informaţii ce par să confirme că decizia Fed de a majora dobânda-cheie e una corectă, deşi, aşa cum am arătat la momentul în care Rezerva Federală a mărit dobânda, fundamentarea hotărârii (http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/571-decizia-de-majorare-a-dobanzii-la-dolar-nu-e-sustenabila), are, în continuare, o problemă, lipseşte perspectiva pe termen mediu şi apare numai cea pe termen lung.

Totuși nu Fed e personajul principal al discuţiei de față, ci Mario Draghi, care desigur că în calitatea pe care o are nu a făcut nicio referire directă la curs, ci numai aprecieri legate de instrumentele de relaxare cantitativă (quantitative easing – QE) pe care le are la dispoziţie, despre care a spus - mai avea puţin şi bătea cu pumul în masă! – că nu va ezita să le utilizeze. Chiar dacă “zig-zag”-ul de curs ce a urmat pare să arate că e o a doua declaraţie prin care preşedintele BCE “ameninţă” fără să anunţe măsuri concrete.

Într-un fel e de înțeles, probabil că a sesizat şi el că zona euro - fiind singura ce face QE în momentul de faţă - are posibilitatea să devină o ţintă pentru capitalurile refugiate de pe bursa chineză (http://bloguluibalan.ro/index.php/analize/587-banii-care-au-parasit-bursa-chineza-se-pregatesc-sa-inunde-europa-romania-n-are-cum-sa-fie-ocolita-de-viitura). Așa se explică de ce e Draghi vocal, fără să indice însă direcţii clare pentru capitalurile ce părăsesc China. Poziţia lui sugerează că ar dori să-i atragă pe investitori să aducă bani în Europa pentru a genera un efect similar cu cel al QE, pentru ca BCE să nu mai fi nevoită să-şi capaciteze propriile resurse.

Dar, oricum ar fi, o fluctuaţie a cursului euro-dolar cum s-a văzut în ultimele zile lucrătoare ale săptămânii, ce vădeşte neîncredere în discursul lui Draghi, nu s-a produs niciodată atunci când vorbea fostul preşedinte al Fed Alan Greenspan. De atunci niciun bancher central, american sau european, nu a reuşit să fie atât de bine ascultat de pieţe.

E drept că secvenţa economică era mult diferită în comparație cu cea de acum. Dar, totodată, se poate spune că Greenspan a evitat să ajungă la QE, având o atitudine proactivă - cum nu se mai vede în ziua de azi – şi cu consecinţe uşor de concretizat. Ceea ce subliniază că acesta ar trebui să fi, de fapt, comportamentul unei bănci centrale.

Draghi nu este la fel de credibil precum Greenspan, deoarece lasă impresia că deciziile sale sunt influenţate de politic. O dovadă în acest sens e că dacă la începutul mandatului discursul său se canaliza pe încercarea de a mobiliza politicul în rezolvarea problemelor din economia reală, acum a ajuns să-şi asume singur stabilitatea preţurilor şi perspectiva de dezvoltare a zonei euro, pentru că, probabil, politicul nu a reacţionat la impulsurile sale, declinându-şi competenţa.

Din asta n-ar trebui să se înţeleagă că Draghi face ceea ce n-ar trebui, ci că face tot ceea ce se poate, în condiţiile în care, practic, politicul nu e dispus să-şi asume guvernarea.