Anul 2015 a fost cel în care românii au primit asigurări că fiscalitatea se va relaxa, dar, de fapt, povara fiscală a devenit mai grea. Potrivit ultimelor date statistice impozitele, contribuțiile și taxele au reprezentat 19% din totalul cheltuielilor familiilor, față de 16,74% în 2014. Adică, românii au achitat anul trecut dări în valoare de 168 lei lunar pe persoană, față de 142 în 2014, iar salariații au plătit 305 de lei pe lună, față de 276.  Aceste taxe mai mari au fost exact acelea pe care afișele electorale le dădeau ca fiind mai mici.

În aceste circumstanțe, cea care ar trebui să arate că, în realitate, nu s-a relaxat nimic e economia subterană. Cea care lucrează cu bani gheață.Și, din câte se observă, numerarul în afara sistemului bancar a depășit 45 miliarde de lei în noiembrie 2015 sau 16,85% din totalul masei bănești (M3). Tendinţa s-a menţinut şi în acest an, fiindcă, în aprilie, banii cash au crescut la 48 miliarde revenind la peste 16,8% din M3, cu precizarea că de evoluția din 2016 ne vom ocupa abia la jumătatea lui 2017, când o vom corela cu datele statice.

Mai important este că se poate face proba la ceea ce arată evoluția numerarului. Dacă din consumul principalelor mărfuri se scad cumpărările, rămân cele produse în propria gospodărie şi destinate autoconsumului ori acelea procurate “la negru”. Iar dacă cercetarea se mărginește la mediul urban,  ar cam trebui să se elimine zona de autoconsum, fiindcă e puțin probabil ca orășenii să crească găini pe balcon şi porci în boxă, unde mai au și un alambic de țuică. Calculele atestă că cei din mediul urban achiziționează din economia informală un sfert din legumele, ouăle și băuturile alcoolice consumate. La fel cum se întâmplă cu 13-14% din cantitatea de carne sau de lapte.

Și la vederea acestora cifre se poate spune că măsura administrativă de restrângere a plăților cu numerar din mai 2015, dar și “cruciada” Fiscului împotriva celor ce nu eliberau bon fiscal, cu participarea mai apoi a documentului fiscal la loteria aferentă, au reprezentat niște eșecuri.

Tot o nereușită poate fi considerată și campania de conformare voluntară: “Ești un bun român, România funcționează cu taxele tale”.

E clar că România are nevoie de schimbarea filosofiei fiscale. Dar. din păcate, în loc să-și organizeze sistemul de impuneri în așa fel încât să le poată administra fără prea mare efort, cheltuiește o cantitate apreciabilă de resurse pentru ca inspectorii să „descindă“ din mașinile inscripționate cu ANAF Antifraudă în marile centre comerciale.

Iar acesta e, de fapt, cel mai bun argument că oamenii abilitați cu colectarea impozitelor par a fi mai mult angajați ai instituțiilor „de forță“ decât economiști. O modificarea a filosofiei ar trebui să plece de la realitatea că diversele domenii economice utilizează diferit activele. Unele folosesc mai mult forța de muncă, altele utilajele. A le uniformiza fiscal e ca și cum s-ar porni de la premisa că toată lumea vinde benzină și trebuie să colecteze accize pentru stat.

• Fonduri mutuale: cum te înscrii și cum te retragi

  < Prev
• Monarhia o oportunitate de reformă pentru România

  Next >