Autoritățile guvernamentale, la îndemnul ANRE, au amânat până în primăvară liberalizarea pieței gazelor pentru consumatorii casnici, fiindcă spun că nu se știe ce se va întâmpla cu prețul de pe piața internațională în sezonul rece. Acum e redus, dar dacă se va mări și populația nu va mai fi protejată. Deși acesta ar fi fost un moment foarte bun pentru realizarea liberalizării, în paralel cu interconectarea la piețele internaționale de gaze, pentru ca românii să ai aibă de unde alege.

În fine, dacă tot nu se liberalizează, la actualul preț, extrem de redus al gazului din import, era indicat măcar să se facă hedging. Știu că statul și marii furnizorii de utilități, cei “too big to fail”, s-au obișnuit ca hedgingul să se realizeze din buzunarul românului, numit când contribuabil, când client, însă era o perioadă favorabilă pentru a se constitui un “buffer” precum rezerva valutară a băncii centrale, care ne-ar fi dat, ulterior, lejeritate în negocierea unor prețuri bune la gazele din exterior.

Da, dar dacă, totuși, gazele nu se vor scumpi sub amenințarea și în timpul anotimpului rece, ce se va mai putea zice atunci? Că, de fapt, nu consumatorii casnici trebuiau protejați, ci compensat managementul defectuos al furnizorilor de utilități și al executivului?

Ultimele guverne au refuzat cu obstinație să aducă acest sector pe calea relațiilor de piață, s-au mulțumit să ia la buget dividende de la Romgaz și venituri din suprataxare. Lucru trădat de nerestructurarea companiilor, în paralel cu scăderea consumului. Adică, toată lumea în România strânge cureaua, numai în energie e altfel, de parcă respectivii furnizori ar acționa în altă economie!

Și principala problemă este - aşa cum am arătat şi cu o altă ocazie - modul în care s-a realizat privatizarea. Avem duopol pe producție, monopol pe transport, duopol pe distribuție și oligopol pe furnizare - nu e nicio piață și nici n-are cum să fie. Pentru asta guvernul ar fi trebuit să-i determine pe distribuitori să intre unul pe “fieful” celuilalt, mai ales că politicile de cartel sunt penalizate de legislația europeană.

Într-o asemenea situație este firesc să se renunțe la a mai avea un orizont de adoptare a euro. Sunt probleme mai simple ce nu se pot rezolva și care afectează convergența reală. Pe lângă faptul că prețul gazelor - mai ales ca urmare a taxelor incluse în el - nu permite reducerea supraîndatorării menajelor și majorarea economisirii.

Din păcate, cam în aceeași cheie funcționează și DNA. În loc să militeze pentru modificarea legislației cu dedicație ce întreține corupția în dauna bunăstării, preferă să conserve o formă de putere. Cam cum permit să sfideze bunul simț și politicile discreționare din zona gazelor, în condițiile în care prețul de pe piața internațională s-a redus sub nivelul din august 2013, dar pe piața reglementată de la noi am avut un trend de creștere sau de  stagnare la niveluri mari ca să se acopere, reiterez, contraperformanța managerială.

În final aş vrea să remarc că această temă, care în vremurile de glorie ale presei era imposibil de băgat sub preș, lipsește de pe agenda marilor editorialiști şi a televiziunilor. Știu că e totul foarte încâlcit, iar asta ajută sistemul să nu fie transparent. Însă e rolul presei să reacționeze la acest context ce sfidează logica şi agresează bunul simţ. E suficient să se realizeze că felul în care s-a făcut privatizarea în energie a dus la formarea unui cartel, ce funcționează ca în vreme de război. 

• Tot contribuabilii vor deconta costurile dării în plată

  < Prev
• După ce criterii alegem fondul mutual la care investim?

  Next >