Actualii decidenți au constatat că economia nu mai este capabilă să susțină salariile administrației și că trebuie să recurgă la reducerea cheltuielilor. Cu alte cuvinte, țara nu-și mai permite să plătească personalul non-productiv, negenerator de productivitate din zona non-tradable, cu cât o face în prezent, deoarece activitatea suport nu-și găsește susținerea în zona direct productivă.

Sigur asta cu precizarea că s-a ajuns la aberația ca “indirecții” să primească mai mulți bani în mână decât generatorii direcți de resurse, că numărul de pensionari și salariați e relativ egal și acest fapt dacă nu-i includem în prima categorie și pe asistații de toate felurile. În condițiile în care, pe timpul lui Ceaușescu, existau doar 3,5 milioane de pensionari, dar erau, în schimb, 8,2 milioane de salariați.

Și e nevoie să readucem în discuție perioada pandemiei, chiar dacă politicul nu mai suflă o vorbuliță despre ea, pentru a zice - oricât de cinic ar suna - că nu ne-am permis cheltuielile ocazionate.

Dar în ciuda situației aproape scăpate de sub control și a unei îndatorări în creștere explozivă nu ni se arată vinovații! Vedem costurile perpetuate, dar fără să se spună cine poartă răspunderea. Chiar așa, Wage-led Growth constituie păcatul originar care a inițiat spirala prețuri - salarii, cine este cel care l-a comis? Nu există nume, doar solidaritate?!

Își mai amintește cineva de discuția pe care am purtat-o privind invertirea efectului Balassa - Samuelson. Cine își asumă răspunderea? Dar pentru vaccinurile, măștile și mănușile de pe stoc, plus umflarea remunerațiilor în domeniu?

Nu e prea greu de văzut că am ajuns la vorbele lui Milton Friedman, care spune că nu există prânz gratis, iar pe acumularea de deficite și datorii principalele bănci centrale au dat tonul micșorării dobânzilor ceea ce a făcut ca resursele să fie exploatate prădalnic!

Recapitulăm. Responsabilii de acum au ajuns la concluzia că după relele tratamente suferite economia nu mai este capabilă să mai întrețină marea zonă suport. Dacă ne uităm spre preluări, fuziuni, plecări de companii și micșorarea numărului de bănci e destul de clar că nu există destulă economie tradable. Și pentru că suntem pe această parte, ar trebui să ne aducem aminte privind către economisire, că 10% dintre români au 70% din disponibilități, iar 90%, doar 30%. Continuând același regim la nivelul fiscalității și al prețului la utilități mă tem că acesta o să-i omoare pe cei 90%, care sunt în deficit sau pe aproape. De aceea e necesar ca economia să poată genera venituri suplimentare, ce nu pot fi obținute în zona non-tradable. Aceasta e doar motor de inflație atunci când se apelează la Wage-led Growth.

• România, o țară de șefi. Și din nou despre păcatul originar, care a...

  < Prev
• Inflația se combate cu bunuri

  Next >