Leszek Balcerowicz: Fondurile europene nu pot înlocui reformele

Prezent în România, pe 22 mai 2015, la conferința “Să înțelegem viitorul. Perspectivele sectorului bancar și ale economiei. Pot băncile schimbă viitorul României în bine?”, artizanul terapiei de șoc din Polonia, Leszek Balcerowicz, a spus că investițiile publice nu pot înlocui investițiile private. Investițiile publice adesea sunt politizate, iar aceasta nu este doar lecția țărilor noastre, ci una generală. Politicienilor le place să fie populari, acesta e un lucru normal, dar ceea ce aduce popularitate politicienilor poate să dăuneze economiei.

Nu vă bazați doar pe investiții publice. Nu este adevărat că în Polonia și în alte țări creșterea economică a fost generată doar de fondurile europene. Fondurile europene nu pot înlocui reformele.

Nici introducerea euro, nici fondurile europene, nici FMI și nici chiar stimulii fiscali - reducerea TVA și a contribuțiilor sociale - nu au atât de multă importantă în economia românească precum crearea unui mediu favorabil pentru antreprenori, a declarat Leszek Balcerowicz într-un interviu acordat Ziarului Financiar.

Balcerowicz analizează problematica antreprenorială și consideră condițiile pentru business cruciale. El scrie în cartea sa „Libertate și dezvoltare” că întreprinderile mici sunt cel mai adesea firme capitaliste de tip clasic, unde proprietarul este totodată și managerul firmei.

Mecanismul motivațional e aici limpede și solid: profitul firmei îi revine celui care o conduce. Asta face să nu se manifeste nici fractura dintre proprietari și conducerea întreprinderii, nici probleme generate de un eventual conflict de interese sau necesitatea ca proprietarii să supravegheze activitatea managerilor.

Acestea sunt - potrivit lui Balcerowicz - complicații specifice marilor întreprinderi, multe încă în proprietatea statului.

Întreprinderile mici sunt importante și pentru că dimensiunile reduse le permit o luare rapidă a deciziilor. În marile corporații, aparatul administrativ dispune de o serie de drepturi ce decurg tocmai din dimensiunea societăților, ceea ce face că ele să funcționeze greoi. Prin urmare, o economie în care firmele mici au o pondere mare poate să reacționeze mai repede și mai flexibil la șocurile exterioare.

Structura oricărei întreprinderi este mai mult sau mai puțin ierarhică, în ea existând superiori și subalterni. În economia de piață, relațiile dintre întreprinderi se supun principiului furnizor-client, adică principiului pieței.

Dacă avem două economii de dimensiuni egale, cea în care avem mai multe întreprinderi mici este, proporțional, reglată în mai mare măsură de piață și contracte, și dirijată în mai mică măsură prin intermediul directivelor ierarhice.

Dacă într-o economie există multe firme mici, numărul întreprinzătorilor este mare, iar cel al funcționarilor - mic.

Balcerowicz subliniază că întreprinderile mici sunt, de regulă, supuse unei discipline financiare severe. Dacă au dificultăți financiare, nu pot obține finanțări suplimentare de la buget, pentru că nu pot exercita presiuni politice, așa cum fac firmele mari.

Într-o economie în care există un număr mare de întreprinderi mici sunt condiții favorabile pentru apariția unei concurente puternice, deoarece clienții pot să se orienteze spre un furnizor sau altul.

În țările capitaliste, cele mai multe inovații radicale sunt realizate de firmele noi, care au, de regulă, dimensiuni mici atunci când se lansează.

Din contră, în socialism, care nu permitea activitatea economică pe socoteală și pe riscul propriu, sistemul de cointeresare defectuos făcea ca potențialul inovativ să fie irosit, cu toate că se punea mare accent pe învățământ, în special cel tehnic. Ca urmare a acestei discrepanțe, socialismul a produs un număr foarte mare de ingineri frustrați.

Nu în ultimul rând, în comparație cu corporațiile mari, îndeosebi cele industriale, întreprinderile mici sunt mult mai puțin expuse presiunilor sindicale.

Relațiile de muncă din cadrul firmelor mici sunt mai puțin mediate și antagoniste. Într-o economie cu un sector de întreprinderi private mici bine dezvoltat, tensiunile din sfera relațiilor de muncă pot fi, prin urmare, mai slabe decât într-o economie dominată de societăți comerciale mari.

Și Balcerowicz conchide: “Trebuie renunțat la mitul marilor companii, așa-numiții campioni naționali, care au atât de mult succes încât trebuie subvenționați pentru a rezista”.

Din păcate, în economia românească totul e mare. De parcă s-ar aplica legea lui Murphy care postulează că un elefant e un șoarece construit după indicațiile guvernului.