Soluţia economică nu e videochat-ul

Dacă se emit ordonanţe militare poate că situaţia ar trebui să şi-o asume pe deplin Armata, adică să avem lege marţială şi nu stare de urgenţă.

Înţeleg că acum se lucrează cu restricţii de deplasare şi amenzi exorbitante. Deşi, pe de o parte, nu ştiu câţi le vor plăti, iar, pe de alta, nu pricep cum se face că restricţiile acţionează intrastatal, doar pe teritoriul României şi nu interstatal - când e vorba de deplasat la muncă în UE nu există impedimente, cum ar fi, de pildă, în Germania sau Italia.

Da, însă când discutăm de economie, nu merge să foloseşti aceeaşi paletă corecitiv-punitivă. Dacă intenţia este de a cultiva o mentalitate, aceasta nu trebuie să se îndrepte către generarea de psihoze, ci spre adoptarea de măsuri cu care să se demonstreze că o societate poate funcţiona dacă e bine reglementată din punct de vedere economic. Şi asta nu înseamnă suprareglementare! Modificarea mentalităţii trebuie să se producă în aşa fel încât să nu acţioneze în sensul erodării încrederii în Guvern şi a sistemelor pe care le coordonează, ci să genereze o consolidare instituţională în aşa fel încât societate să se poată replia cu pierderi minime.

După cum stau lucrurile acum, dacă situaţia se perpetuează fără a avea un orizont clar, economia noastră fragilă în macrostabilitatea ei poate fi pusă cu uşurinţă pe butuci, răzbunându-se pe intrarea în Uniune doar pe criterii politice - în lipsa unei diviziuni a muncii bazată pe meritocraţie. În aceste condiţii, cu o restricţionare a libertăţilor asociată cu măsuri economice psihotice, e greu de obţinut o schimbare de mentalitate, mai curând va avea loc o revoltă, care nici ea nu va duce la o altă mentalitate.

Concluzia e simplă şi ne poartă către aceleaşi probleme pe care le are statul din punct de vedere sistemic. O clasă politică incompetentă, care arată că nu e suficient să aibă voinţă politică, chiar dacă e sprijinită de un sistem coercitiv-punitiv.

În ceea ce priveşte Uniunea Europenă, dacă a arătat că are soluţii în cazul Greciei şi clemenţă în gestionarea deficitelor bugetare pe secvenţa Covid-19, ar putea să vină şi cu măsuri de sprijinire a deficitelor acceptate, peste limita de 3% din PIB, pentru a putea spune că avem o abordare fermă şi responsabilă la nivel european.