Prețul mare al gazelor întreține lipsa de restructurare și împiedică reducerea supraîndatorării menajelor

România are un calendar de liberalizarea a prețului la gazele livrate populației, ceea ce înseamnă că toți consumatorii vor ajunge să plătească prețul pieței. Și, într-o anumită măsură, accizele au rolul de a inhiba consumul. Deci, se constituie într-un obstacol în calea risipei unei resurse epuizabile.

Da, dar în condițiile în care prețul scade pe plan international și asistăm la o micșorare a cererii, ne întrebăm ce sens are să păstrăm accizele și calendarul de liberalizare, ce duc prețul gazelor de la noi peste cel al pieței? O astfel de situație ar arăta că în acest domeniu se vorbește de suprareglementare, care ar avea ca singură explicație faptul că nu se dorește restructurarea companiilor din domeniu.

Având în vedere această situație mă întreb în cheia unui articol anterior – “Interesul naţional, abordare sintactică” (http://bloguluibalan.ro/index.php/opinii/652-interesul-national-abordare-sintactica) – dacă această atitudine servește intereselor națiunii sau unora personale și de grup?

Răspunsul probabil că nu e foarte ușor de dat, din cauza modului în care a fost făcută privatizarea în energie și a felului în care s-a gestionat activitatea după. De aceea o concluzie s-ar putea trage doar după ce se va realiza o analiză competentă.

Dar, totuși, în paralel cu evoluția crescătoare a prețurilor la gaze în România, a invocării calendarului de liberalizare și a păstrării accizelor, în ciuda scăderii consumului, gazele în Vestul Europei se ieftinesc, în așa fel încât, în prezent, ne aflăm pe o poziție de top, atât în ceea ce privește prețul carburanților, cât și cel al gazelor. Oare ce au înțeles cei ce conduc România că e liberalizarea? Nu cumva o confundă cu socializarea modului defectuos în care a avut loc privatizarea în domeniu? Cei doi termeni – liberalizare şi socializare - sunt opuși, însă, prin intermediul managementului din România, au devenit similari. Oare de ce? E cumva respectivul management politizat ori exponentul formei de putere ce a orchestrat privatizarea?

În fine, nu doar managementul privat are o problemă, ci și cel al administratorului stat. Dacă acesta și-a atins scopul, cererea s-a diminuat ca urmare a accizării și a scăderii prețului internațional la gaze, ce sens mai are să fie suprataxat un produs la care a obținut rezultatele scontate? Se dorește să se mențină starea de supraîndatorare a menajelor din România ca să se coreleze cu ceea ce se întâmplă în întreaga Uniune Europeană?

Din păcate, supraîndatorarea reprezintă un impediment de punere în practică a programelor guvernamentale în orice țară, pentru că existența ei și neeliminarea cauzelor ce au produs-o fac să se ajungă în situația în care inflația intră în teritoriul negativ, iar deflatorul PIB în cel pozititiv, ceea ce generează impredictibilitate în privința structurii consumului.

Cu alte cuvinte, în contextul în care dinamica prețurile de consum se plasează pe minus, iar cea a prețurilor din întreaga economie pe plus, e evident că vorbim de suprataxare, de faptul că povara fiscală excede posibilitatea conservării nivelului de trai.