Tenisul în epoca politically correct

Dacă ne amintim bine, înainte de epoca politically correct, prin anii ’70, Ilie Năstase - liderul clasamentului ATP - înjura arbitrii sau ștergea tușele din var ale terenurilor și nimeni nu-l lua în serios. El făcea deliciul publicului. Oamenii se manifestau altfel decât în actuala perioadă, de corectitudine politică, în care politicul și marketingul au pus stăpânire pe sentimentele lor și le spun când să râdă și când să plângă.

Toată lumea îl știe pe Năstase, și nu românul care a câștigat US Open și Roland Garros s-a schimbat în ultimii ani, ci percepția politică.

Haideți să ne uităm la ultimul episod din tenis. Novak Djokovic nr. 1 mondial și principalul favorit la câștigarea celui mai mare turneu de tenis al lumii, US Open, a fost descalificat în epoca politically correct. A trimis fără intenție o minge în spate, când jocul era întrerupt, și aceasta a lovit nu foarte grav o arbitră de linie.

El avusese trei mingi consecutive de set la 5-4 și starea de nervozitate era justificată la 5-6, când erau șanse foarte mari ca adversarul să întoarcă setul și să-l tranșeze în favoarea sa. Iar marele jucător de tenis suedez Mats Wilander, la rândul său nr 1 ATP, a comentat la Eurosport: „E foarte discutabil de ce a fost descalificat. E clar că nu a vrut să o lovească, mingea a fost moale. E greu de judecat de ce a făcut gestul ăla”.

Sigur că Nole a recunoscut că a greșit, a fost amendat, a pierdut punctele ATP acumulate la US Open. Și în principiu sunt de acord că regulile sunt reguli și trebuie respectate. Dar ne confruntăm cu o lipsă de preocupare legată de consumatorul de tenis, care e privat de spectacol ca urmare a unei decizii discutabile.

Avem aici o problemă în cheia intervenționism bazat pe reglementări obtuze vs libertatea de a alege a indivizilor. Lor li s-a întrerupt spectacolul, probabil unul dintre meciurile cele mai bune de la turneu, deși show-ul putea foarte bine să continue. Iar lipsa de preocupare față de ceea ce își doresc consumatorii se observă la nivelul tribunelor goale.

În ceea ce-l privește pe Djokovic, el este o victimă a hazardului moral, dacă ne gândim în ce formă era la început de an și cum a fost înghețat clasamentul ATP într-un moment în care putea să recupereze decisiv numărul de săptămâni în fruntea topului pe care le are acum în plus Roger Federer.

Arbitrii și supervizorii de la US Open sunt acoperiți de regulament, dar nimeni nu se mai raportează la public, la reacția, percepția și preferințele pieței. Individual aproape că a ajuns să însemne antisocial și sociopat. În schimb, tot ce ține de general și colectiv este benign. Totul trebuie să slujească interesul public, interesul general, pentru propășirea căruia sacrificiile personale, individuale au ajuns să nu mai fie considerate nici măcar victime colaterale, ci costuri firești.