Excedentul bugetului general consolidat s-a redus de la 0,56% din PIB in ianuarie la 0,33% in februarie, pentru a urca la 0,69% si 0,85% din PIB in martie si aprilie 2015.

O evolutie similara a inregistat si creditul guvernamental, care, dupa o scadere timida in martie, cu 1%, s-a micsorat cu 5,1% in aprilie.

Puse in situatia in care necesarul de finantare al celui mai sigur client scade, bancile si-au intensificat, probabil, campania de plasare a cardurilor de credit catre persoanele fizice. Asa s-ar explica majorarea cu 1,6% a imprumuturilor in lei catre populatie din aprilie.

E adevarat ca, din nou, bancile acorda credite de retail in dauna celor corporate, in conditiile in care un agent economic genereaza un raport venituri/costuri mai bun decat persoanele fizice si abordeaza o gama mai larga de operatiuni. Insa, se vede ca institutiile de credit se feresc de mismatch-ul de maturitate si aleg finantarea consumului pentru a evita acordarea de imprumuturi pe termen lung din depozite pe termen scurt.

Fiindca - subliniez - la felul cum au bancile atrase resursele e firesc sa crediteze comertul si serviciile, domenii cu viteza mare de rotatie a banilor, nu sa finanteze portofolii de active imobiliare.

Si, dupa toate probabilitatile, la asta s-a referit si guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, cand a precizat ca la nivelul creditarii se remarca o crestere moderata, axata pe calitate in detrimentul cantitatii, si realizata din economisirile de pe piata locala.

Iata de ce se poate spune ca institutiile financiare se intorc la modelul clasic de creditare, al bancilor “de cartier”, tinand cont, practic, de avertismentul lui Taleb, care sublinia ca pot aparea accidente de tipul Lebedelor Negre din cauza ca s-a trecut “de la ecologia diversificata a bancilor mici cu politici de creditare variate, la un cadru omogen al firmelor care seamana toate intre ele”.

Asadar exista sansa sa revenim de la giganti birocratici standardizati, ce vizeaza categorii de clienti, la modelul natural al unor banci cu politici orientate spre client, luat ca individ. Iar acest lucru are loc in paralel cu scaderea creditului guvernamental, ceea ce elibereaza resurse catre sectorul privat, ca urmare a inregistrarii unui excedent bugetar.

La acest ultim punct trebuie remarcat ca in masura in care nu se mai umfla nota de plata a populatiei cu returnari fictive de TVA nu e necesar sa se realizeze cheltuieli cu scopul de a se acoperi resursele deturnate. Si pentru ca niciun primar nu mai are curajul sa impuna o taxa noua sau sa majoreze una veche si cu banii obtinuti sa ofere bunuri publice care costa de 10 ori mai mult decat fac - se ajusteaza deficitul structural.

Ceea ce face ca - odata cu dezumflarea preturilor bunurilor publice ca urmare a scaderii deficitului structural pe seama combaterii coruptiei - sa se creeze spatiu fiscal pentru micsorarea taxelor, in speta a TVA.

Mai ramane o singura intrebare de pus: Ce va face guvernul cu 6 miliarde de lei “economisiti” dupa 4 luni de executie bugetara? Reprezinta acesti bani un “buffer” pentru reducerea TVA? 

• Economisirea, prietenul uitat al bancilor

  < Prev
• Mogulii de presa sunt suspectati ca au scazut tirajele inaintea...

  Next >