Europenii ar trebui să devină americani la taxe, nu la protecționism

Prăbușirea cotațiilor mondiale la țiței, de vara trecută încoace, a ieftinit carburanții auto în toată lumea. Totuși, diferența de preț dintre Europa și SUA s-a menținut, dacă nu cumva s-a adâncit. Mă uitam de curând pe statisticile oficiale. În UE, prețul mediu la pompă al benzinei este de circa 1,5 euro/litru. Peste Ocean, vorbim despre vreo 2,9 dolari/galon. Adică despre echivalentul a 0,83 eurocenți/litru. Mai mult decât frustrant!

Explicațiile sunt mai multe. În primul rând, avem de a face cu nivelul mult mai redus de taxare al carburanților din Statele Unite ale Americii, comparativ cu cel aplicat în statele Uniunii Europene. Dar asta știm demult și nu este rezonabil să sperăm că vom vedea vreo relaxare a fiscalității în Europa în această privință. Asta în primul rând pentru că guvernele au nevoie de resurse financiare și nu lasă să le scape de la buget niște bani încasați ușor, prin impozitarea unor produse cu cerere inelastică. Să ne amintim doar de majorarea accizei la carburanți din România de anul trecut.

În al doilea rând, ideologia ecologistă, dominantă în UE, cere majorarea continuă a taxelor pe combustibili fosili.

Dimpotrivă, în America, politicienii nu îndrăznesc să majoreze taxa federală pe carburanți nici măcar acum, după ieftinirea masivă a petrolului și a produselor rafinate. Aceasta a rămas neschimbată din anii '90, la 18,3 cenți galonul de benzină și 24,4 cenți galonul de motorină, în pofida apelurilor la majorare din partea autorităților locale din numeroase state ale SUA. Apeluri datorate faptului că banii din această taxă federală merg în așa-numitul Highway Trust Fund, care reprezintă subvenții federale către state pentru finanțarea lucrărilor de infrastructură rutieră și a proiectelor locale de dezvoltare a transportului în comun.

Există însă și reversul medaliei. Rafinăriile americane au parte tot timpul de materie primă ieftină și, deci, își pernit să țină prețul jos la produse petroliere pentru că sunt protejate de stat. Cum asta? Prin faptul că exporturile de țiței brut din producția internă sunt interzise în SUA din 1975 încoace. Măsura a fost luată atunci pentru a contracara efectele embargoului instituit de statele membre OPEC asupra livrărilor de petrol către SUA și Europa Occidentală, care, alături de plafoanele de preț impuse de administrația de la Washington, au creat o penurie dramatică de petrol și produse petroliere în Statele Unite.

Ca orice măsură intervenționistă luată într-o situație excepțională, această interdicție a fost menținută și după ce respectiva situație excepțională a dispărut, ca urmare a lobby-ului industriei petrochimice, susținut mediatic și politic de obsesia americană pentru "independența energetică". Rezultatul este că de boom-ul american al petrolului extras din șisturi bituminoase prin tehnologia fracturării hidraulice au profitat aproape exclusiv rafinăriile americane, în dauna companiilor petroliere.

Iar americanii nu se jenează deloc să fie protecționiști pe plan intern și să profite, în același timp, de liberalismul economic și comercial al altora. În ultimele luni, benzina în UE a cunoscut o serie de scumpiri, care nu pot fi explicate doar prin aprecierea dolarului față de moneda unică europeană. Potrivit unei analize Bloomberg, o altă explicație este aceea că exporturile de benzină din Europa către America s-au dublat anul acesta, ceea ce a pus și mai multă presiune pe prețurile la pompă din UE.

Statele Unite au importat 783.000 de barili de benzină pe zi în iulie, cea mai mare cantitate din mai 2014 încoace. Închirierea unui tanc petrolier pentru transport de produse rafinate din Europa pe coasta de Est a SUA a ajuns să coste 23.391 dolari/zi, cea mai mare valoare pentru această parte a anului din 2008 încoace. Iar referința Baltic Clean Tanker Index, compusă din 6 rute mondiale majore de transport produse petroliere pe mare, a atins recent cea mai mare valoare din decembrie 2011 încoace. Companiile americane, printre care ExxonMobil și Valero Energy, au închiriat în primele 3 săptămâni din iulie 27 de tancuri petroliere pentru a transporta benzină fără plumb produsă în Europa pe coasta de Est a SUA, față de doar 7 în perioada similară a anului trecut, scrie Bloomberg.

Din această situație, europenii ar trebui să învețe mai multe lucruri. În esență, trebuie să adopte ideile bune ale americanilor și să le respingă pe cele păguboase. Producția internă de țiței trebuie încurajată, inclusiv prin măsuri fiscale. Taxele pe carburanți ar trebui reduse sau măcar ar trebui evitată majorarea lor în continuare. Iar Comisia Europeană, pentru a-și justifica ambițiile de creare a unei politici externe comune în UE, ar trebui să facă presiuni în negocierile cu partenerii americani asupra prevederilor Tratatului Transatlantic pentru Comerț și Investiții (TTIP) pentru eliminarea de către Washington a interdicției de export de țiței pentru producătorii americani de petrol.