Nu BNR a tăiat salariile

Analişti economici, ce pot fi suspectaţi că au devenit oameni politici, acreditează ideea că Traian Băsescu ar fi fost păcălit de Banca Naţională la începutul crizei să taie salariile bugetarilor. Presupunând că aşa s-ar fi întâmplat ce căuta preşedintele la BNR să întrebe ceea ce trebuie să facă guvernul? Şi după ce el a venit cu respectiva idee, de ce executivul - ai cărui miniştri au fost învestiţi datorită priceperii lor - nu au respins-o, ca fiind proastă?

Aşadar, Băsescu ar fi fost păcălit de banca centrală, însă e de neînţeles de ce s-ar fi dus la BNR să ia lumină pentru gestionarea economiei reale. Şi ce influenţă putea să aibă el asupra guvernului? Oare nu modul în care a reacţionat acesta din urmă, care a tăiat salariile bugetarilor cu 25%, dar după ce în prealabil le-a dublat pe cele ale angajaţilor ministerului condus de Elena Udrea, reprezintă adevărata păcăleală?

Cert este însă că preşedintele Băsescu nu avea prerogative în speţe economice. Hotărârile trebuia să le ia guvernul. Un executiv, care, în afară că a fost numit de preşedinte, nu avea nicio legătură cu el din punct de vedere decizional sau cu Banca Naţională. De aceea, pentru orice act săvârşit, guvernul PDL de atunci e direct responsabil. Mai ales că tăierea lefurilor nu a acţionat uniform, la unele ministere remuneraţiile s-au mărit mult, ca să scadă mai puţin.

De ce economiştii care funcţionează ca nişte politicieni uită să includă în discursul lor anumite elemente şi le amintesc doar pe cele menite să albească personaje hazlii de pe scena politică? Vor ei să sugereze că în perioada 2008-2015 s-au învălmăşit principiile separaţiei puterilor în stat şi din acest motiv a devenit evident că s-au comis abuzuri?

Păi, dacă e aşa trebuiau s-o spună cu subiect şi predicat. Mărirea taxelor şi tăierea salariilor în plină criză a fost făcută ca să întreţină corupţia. Dar DNA ezită, din păcate, să-l ancheteze pe capul marii corupţii. Şi, din nefericire, fiindcă în acea perioadă s-a furat foarte mult, acum o ducem foarte rău. De aceea nu performează cum ar trebui companiile şi nu au oamenii locuri de muncă, pentru că din cauza furtului din perioada in cauză continuă să se administreze sărăcia – cererea agregată. Iar dacă tot am pomenit de asta, ce şanse are să meargă înainte o economie dintr-o ţară cu o populaţie deja supraîndatorată din cauza supraimpozitării, dar în care apar noi “iniţiative” fiscale?

Din câte se vede logica a început să fie înlocuită cu truismele politicienilor. Exprimările din spaţiul public care au pretenţia că ar face apel la raţiune ajung să semene cu cele ale lui Marian Vanghelie: Cine nu este suspect înseamnă că-i prost.