Întoarcere la esenţa etică a capitalismului

Guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a sfătuit bancherii să repare relația afectată cu clienții renunțând la aroganță, oferind clemență debitorilor cu probleme și remediind problemele de comunicare de până acum, relatează portalul “profit.ro”.

„La fel cum banul prost scoate din piață banul bun, și ideile greșite au aderență, le dau la o parte pe cele corecte”, a punctat Isărescu, care a precizat că primul lucru pe care trebuie să-l dovedească băncile, ca pe o “chestiune vitală”, e să își respectă regulile interne și standardele etice asumate. “Nu vorbesc de o ușoară umilință, dar dialogul constant cu clienții, retezarea aroganței țin de aceste standard etice”, a subliniat guvernatorul BNR.

Etica profesională e o așteptare, pe care Isărescu o vede legată de revenirea la principiile clasice ale economiei - adaugă „profit.ro” - așa cum le enunța Adam Smith: “Puritanii nu concepeau economia de piață fără principii etice. S-a ajuns și la exagerarea că în business factorul principal e lăcomia. Acum recapătă teren principiile clasice, care aveau în centru etica sau biserica, pentru că unii se duceau la biserică și stabileau valori în comunitate.”

Mugur Isărescu le cere bancherilor să investească în cadrul educațional, în personalul bancar, care trebuie readaptat, dar și în creșterea culturii bancare a populației.

Dar apropo de cele spuse de guvernatorul Băncii Naţionale, îmi amintesc de un articol scris în februarie 2014, numit „Păcănele cu dobânzi”, din care aş vrea să reproduc mai multe pasaje:

Ce deosebeşte băncile din România? Unele oferă excursii la Viena, Paris şi Bangkok, altele în Mauritius, Dubai şi Bali. Adică, deşi produsele bancare sunt cam aceleaşi, destinaţiile unde-s trimişi clienţi, prin tragere la sorţi, diferă. Ceea ce face ca instrumentul secundar care vinde produsul bancar să ajungă să joace în rolul principal.

Din câte se vede, băncile seamănă cu un cartel ce oferă produse similare. Iar când imaginaţia e puţină, după chipul şi asemănarea concurenţei, intră în acţiune termeni precum tombolă, tragere la sorţi, extragere, ce transformă instituţiile financiare în nişte case de pariuri.

De fapt, în criză, băncile ar trebuie să micşoreze comisioanele, iar comercianţii să se ducă cu preţurile în jos. Dar ei apelează la trageri la sorţi şi programe de fidelizare pentru a-şi conserva marjele de profit. Şi marea problemă e că toţi practică acelaşi tip de marketing, cu tombola propulsată în postura de motor al economiei. De aceea, dacă îndrăzneşti să-i răspunzi farmacistei ori benzinarului că nu obişnuieşti să fii fidel, şi n-ai nevoie de card şi puncte, rişti să fii excomunicat pe loc din lumea corporatistă contemporană.

Societăţile bancare, în loc să ofere pieţei produse inovative, le promovează pe cele pe care le deţin, organizând ceva ce nu au în obiectul de activitate.

Dar chiar dacă băncile nu-i pun clientului suficientă marfă “proaspătă” în galantar ca să aibă de unde alege, ci îi dau produse obosite pe care le promovează ca la loterie, tot îşi permit să-i zică de la obraz că-i lipsit de cultură financiară.

Cei care se laudă cu oferta precară şi încearcă să o vândă cu tombole cred că ştiu mai bine decât clientul ceea ce vrea. Iar când acesta se trezeşte să spună că degeaba se trag la sorţi cardurile câştigătoare, dacă nu se pot face cu ele transferuri de la bancomat doar pe baza IBAN-ului, bancherii îi replică: “Habar n-ai despre ce vorbeşti, pentru că eşti incult în materie de finanţe”.