Atacurile guvernelor la independența băncilor centrale tind să devină rutină

Doar luna aceasta, guvernele din Filipine și Noua Zeelandă au luat măsuri interpretate de piețe ca fiind de natură să erodeze independența băncilor centrale din țările respective.

Astfel, președintele filipinez de "mână forte" Rodrigo Duterte l-a numit guvernator al băncii centrale a țării pe Benjamin Diokno, fost membru al administrației lui Duterte, care a deținut până de curând funcția de secretar de stat pentru Buget, fiind deci unul dintre principalii responsabili de politica fiscală din Filipine.

Cei mai mulți analiști au interpretat decizia ca fiind motivată politic și au exprimat îngrijorarea că numirea ar putea amenința independența încă unei instituții publice vitale a țării, iar moneda națională, peso-ul, s-a depreciat semnificativ față de dolarul american, scrie CNBC.

Potrivit sursei citate, după vacantarea postului de guvernator al băncii centrale industria financiară se aștepta ca Duterte să-l numească în funcție pe unul dintre cei trei viceguvernatori ai băncii sau cel puțin pe cineva din interiorul instituției. Nestor Espenilla, fostul guvernator, a decedat în februarie, în urma unui cancer.

Potrivit Wall Street Journal, fostul secretar de stat pentru Buget este prima persoană care trece direct din cabinetul ministerial în poziția de șef al băncii centrale. El și-a apărat public propria numire, declarând postului guvernamental de radio de la Manilla că faptul că deține un doctorat în economie și că a predat materia timp de 40 de ani la Universitate îl califică în postura de expert în politică monetară.

"Cel mai probabil au existat motive politice pentru această numire. Recentele evenimente din Filipine nu creează mediul ideal pentru ca Diokno să-și asume funcția de guvernator al băncii centrale", este de părere Peter Mumford, șef al diviziei pentru Asia de Sud și Sud-Est al firmei de consultanță în risc politic Eurasia Group.

O altă problema este aceea că mulți parlamentari filipinezi au criticat aspru proiectul de buget de stat pe 2019 elaborat sub coordonarea lui Diokno și l-au acuzat că își favorizează rudele să obțină contracte de achiziții de stat, acuzație respinsă de acesta. A fost lansată și o investigație oficială în această privință, nefinalizată deocamdată, iar subiectul a generat un conflict între Parlamentul și cabinetul președintelui Duterte.

Analiștii mai spun că decizia lui Duterte constituie încă un exemplu al tendiței președintelui de a politiza instituții care, prin definiție, trebuie să rămână independente și neutre. Un precent adesea citat este cel al fostului președinte al Curții Supreme de Justiție din Filipine, Maria Lourdes Sereno, demisă din funcție după ce a criticat politica violentă a lui Duterte în ceea ce privește combaterea traficului de droguri.

Peso-ul filipinez s-a depreciat cu 1% în ziua anunțului numirii noului guvernator și a rămas pe aceeași tendință și în zilele următoare.

Deși Diokno nu este membru al nici unui partid, deținând funcții guvernamentale în mandatele mai multor președinți, numirea sa tot este văzută ca amenințând imparțialitatea băncii centrale, care, potrivit Nikkei Asian Review, este privită ca una dintre cele mai bine conduse instituții din Filipine.

În Noua Zeelandă, luna trecută, statutul băncii centrale a fost modificat în sensul că instituția nu va mai avea mandat unic, constând în menținerea stabilității prețurilor, ci dual, adăugându-se obiectivul ocupării complete a forței de muncă. Mai mult, începând din mai, deciziile de politică monetară nu vor mai fi luate exclusiv de banca centrală, ci de un comitet de politică monetară format din 4 oficiali ai băncii și 3 membri externi, din afara instituției.

Reserve Bank of New Zealand a fost prima banca centrală a lumii care a adoptat oficial o politică explicită de țintire a inflației.

De asemenea, luna aceasta, secretarul Trezoreriei din Guvernul Noii Zeelande, Gabriel Makhlouf, a fost numit membru cu statut de observator în noul comitet de politică monetară.

Toate aceste măsuri au fost criticate de analiști ca fiind de natură să erodeze independența băncii centrale neozeelandeze.