Aceeași Mărie cu altă pălărie: Nu crește cota de taxare, ci se aprinde inflația!

Guvernul spune că nu crește taxele, dar, în schimb, se majorează prețurile ca să se mărească încasările fiscale. Spun asta pentru că tot a început să se discute de aprinderea inflației. De fapt, ar fi trebuit să aibă loc o ajustarea a deficitului structural, care să se vadă în sporuri de productivitate, competitivitate și adâncirea diviziunii muncii. În loc de ajustare, se scumpește benzina, dar urcă și prețul țigărilor, gazelor, curentului, iar acest lucru se produce ca urmare a impunerilor incluse în marfă. Și astfel crește și cantitatea de TVA încasată, fără să se modifice cota.

Cu alte cuvinte, ar trebui văzut cât din inflație provine din accize și cât din scumpirea petrolului. Dacă se va observa, în viitor, că țițeiul se ieftinește și benzina nu prea, e clar ceea ce se întâmplă. În SUA, unde nu prea există taxe în carburanți, se poate face clar o corelație între prețul petrolului și cel al benzinei. La noi, nu, ba mai mult, la gaze crește și prețul înainte de impozitare, în măsura în care compania de profil e a statului și marfa produsă și taxată cu impunerile guvernamentale se adresează pieței interne. Dacă s-ar exporta, cred că s-ar vedea că e o problemă. Dar acest lucru nu se întâmplă, iar din taxare și dinamica prețului utilităților rezultă inflație, folosită pentru a asigura venituri bugetului într-o perioadă când nu era indicat să reprimi consumul, fiindcă e criză. Însă, chipurile, nu statul ar face inflația, ci comercianții! Și apropo, dacă PIB-ul nominal e mai mare ca urmare a majorării prețurilor, oare cum pare că ar fi deficitul bugetar?

În fine, cred că am mai pomenit de ecuația exporturi + economisire + taxe = importuri + investiții + cheltuieli publice. La nivelul căreia, în mod firesc, exporturile ar trebui să se echilibreze cu importurile, economisirile cu investițiile și taxele cu cheltuielile bugetare. Din păcate, eram deficitari pe fiecare relație și ceea ce se numesc a fi cheltuieli generate de pandemie au umflat deficitele. Se poate observa că deficitele, pe componente, se pot regla din deprecierea leului, dobânzi și reducere de cheltuieli sau creșteri de fiscalitate. Cea mai importantă precizare mi se pare aceea legată de investiții. Când economisirea nu le poate realiza pe cele private sau taxele pe cele publice, ele pot fi substituite cu investiții externe sau fonduri europene. Da, numai că marea deosebire e că în timp ce investițiile străine au nevoie de o micșorare a taxelor pentru a fi stimulate, fondurile comunitare, cu componentă de cofinanțare internă, determină o creștere a impozitelor. Oare cum e cel mai bine să ne reechilibrăm?