Fostul presedinte, Ion Iliescu, prezinta modelul suedez drept solutia-minune pentru Romania inca din 1990. Ce ne poate spune un suedez despre acest model?

 Nu sunt sigur ca presedintele Iliescu cunoaste cu adevarat modelul care a stat la baza succesului Suediei. In anii ’50, Suedia era una dintre cele mai bogate si mai dezvoltate tari ale lumii. In acea perioada, Suedia avea taxe mai mici si o economie mai deschisa decat restul tarilor occidentale si decat Statele Unite. Bunastarea suedezilor s-a datorat comertului liber si economiei de piata.

Iliescu se refera la nivelul mare al taxelor si al cheltuielilor sociale din Suedia, dar aceste elemente au fost introduse mult mai tarziu, in anii ’70, atunci cand ne-am permis sa o facem. Daca am fi marit taxele si protectia sociala atunci cand eram saraci, astazi nu am fi fost atat de bogati. Mai intai trebuie ca tarile sa atinga un anumit nivel de bunastare si de-abia dupa aceea sa treaca la cheltuirea resurselor.

Dar chiar si in circumstantele in care inasprirea fiscalitatii a fost implementata la momentul potrivit, Suedia a suferit din cauza taxelor mai mari, atat din punct de vedere economic, cat si social.

 

 

 

Cotele cele mai mari de impozitare a veniturilor in tarile UE

 

 

 

In anii ’70, eram pe locul patru in topul celor mai bogate natiuni ale lumii. Astazi, suntem pe locul 14.

De asemenea, in sectoarele in care statul a intervenit cel mai mult, munca si angajarile au fost descurajate, mai ales in randul celor tineri.

Actualul guvern suedez incearca sa rezolve aceasta problema reducand impozitele pe munca si micsorand compensatiile sociale, ceea ce inseamna ca modelul suedez are un pret. Trebuie sa fi foarte sigur ca vrei sa-l platesti inainte sa treci la implementarea lui.

 

Totusi, locurile pe care si le-au pastrat tarile din Nord in fruntea topului competitivitatii sfideaza ideea ca impozitele mari, sectorul public puternic si protectia sociala consistenta sunt incompatibile cu eficienta economica. Care este secretul?

 

Avem de a face cu situatii diferite. Norvegia iese din discutie, gratie veniturilor din petrol. Islanda este o tara foarte liberala, cu o economie extrem de dereglementata. Piata muncii din Danemarca este una dintre cele mai libere din Europa.

Dar de ce si Suedia? Partial datorita faptului ca politica noastra fiscala, de majorare a taxelor si a cheltuielilor publice, a intrat intr-o criza grava la inceputul anilor ’90, asa ca am fost nevoiti sa incepem sa dereglementam economia si sa o facem mai deschisa spre piata libera, macar in privinta marilor piete si a companiilor de top.

Deci, pe langa taxe, comparativ cu restul Europei, Suedia este acum, in multe privinte, o economie mai liberala.

 

 

 

Cheltuiala companiilor pentru a plati un euro salariu net

 Sursa: Molinari Economic Institute

 

 

 

Haideti sa privim problema altfel. De ce in Germania sau Franta, unde povara fiscala este ceva mai redusa decat in Suedia intreprinzatorii isi muta afacerile in Est cu o viteza care-i determina pe oamenii politici sa-i invinovateasca de “lipsa de patriotism”, iar in tara dv cantitatea de capital “exportat” pare a fi mai scazuta?

 

Ei bine, multe dintre noile „joburi suedeze” sunt create, de fapt, in afara si multe din cele mai mari companii sunt detinute acum de alte tari. Insa cu siguranta, comparativ cu Germania si Franta, fenomenul este mult mai restrans.

Una dintre cauze ar fi ca social-democratii suedezi au fost intotdeauna prieteni cu marile companii. Le-au acordat privilegii, reduceri de taxe, exceptii de la legislatie si multe alte facilitati doar pentru a-i face sa ramana aici.

In Suedia functioneaza o taxa corporativa unica, de 22%, in vreme ce in Franta depaseste 30%, iar in unele tari se aplica chiar impozitarea progresiva.

 

 

 

Cotele cele mai mari de impozitare a profiturilor in tarile UE

 

 

Un aparat de stat de dimensiuni mari, precum cel din Suedia, nu se poate finanta prin taxarea capitalului si a celor mai bogati, pentru ca acestia ar putea parasi tara.

In schimb, este absolut firesc ca factura statului bunastarii sa fie achitata in proportie covarsitoare de catre oamenii obisnuti si de cei cu venituri modeste, intrucat acestia nu pot pleca. Din acest punct de vedere, sistemul este extrem de nedrept.

 

Credeti ca impozitarea cu o cota unica a profiturilor si salariilor – asa cum se vede acum in Romania - ar fi mai potrivita pentru Suedia?

 

Categoric. Consider ca o taxa unica mica este cruciala pentru a stimula munca, inovatia si asumarea de riscuri investitionale. Totodata, e o chestiune de dreptate: daca faci bani, sunt banii sai, nu ai guvernului.

 Dupa cum spunea John Stuart Mill, a-i taxa mai mult pe cei care muncesc si se educa mai mult inseamna a penaliza munca si educatia.

 

Apropo de dreptate si nedreptate. Statisticile arata ca un sfert din tarile Lumii consuma trei sferturi din resursele Planetei. Se poate vorbi de o nedreptate care a inceput inca din vremea imperiilor coloniale? In ce masura globalizarea face ca bogatii sa devina mai bogati, iar saracii mai saraci?

 

Avem de a face cu un vechi mit. Motivul pentru care 20% din populatia lumii consuma zilnic 80% din resursele planetei – energie, haine, computere si masini – este acela ca cei 20% sunt cei care produc 80% din respectivele resurse. Acei 20% sunt cei mai liberi oameni de pe pamant.

Pe cand ceilalti 80% nu se bucura de aceeasi libertate de investitie, productie si comert pentru a putea sa produca la fel de mult. Distributia resurselor mondiale este inegala pentru ca distributia capitalismului in lume este inegala. Cei din tarile cu economie de piata se imbogatesc, ceilalti raman saraci.

Globalizarea inseamna, la origine, ca din ce in ce mai multi oameni se bucura de libertate, iar rezultatul este ca nu numai bogatii devin mai bogati, ci si saracii. Iar saracii mai au de castigat din aceea ca piata libera si concurenta obliga companiile sa fie mai eficiente si sa produca bunuri mai ieftine.

Cei bogati, puternici si cu relatii, se pot descurca in orice sistem. Insa singura sansa a celor saraci, lipsiti de putere si relatii, este piata libera. Doar acolo isi pot vinde forta de munca si pot porni o afacere, fara sa fie taxati la sange si constransi de tot felul de reglementari.

Nu este deloc o coincidenta ca saracia extrema si foametea cronica din tarile dezvoltate s-au redus la jumatate in aceste trei decenii de globalizare si ca avansul economic si diminuarea saraciei sunt mai rapide in tarile care si-au deschis pietele.

---

• Cele mai multe subsidiare ale marilor banci nu sunt listate la bursa -...

  < Prev
• Fondurile de investitii sunt marea provocare – interviu cu Mihai...

  Next >